14 definiții pentru antagonism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antagonísm sn [At: I. IONESCU, M. 279 / Pl: ~e / E: fr antagonisme] 1 Contradicție de neînlăturat. 2 Formă a contradicției dintre grupuri și clase sociale cu interese fundamentale opuse.

ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm.

ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm.

ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Contradicție de neîmpăcat între părți, elemente sau forțe opuse care se află în luptă. Antagonismul dintre proletariat și burghezie. Istoria tuturor societăților de pînă azi este istoria luptelor de clasă. Omul liber și sclavul, patricianul și plebeul, nobilul și iobagul, meșterul și calfa, într-un cuvînt asupritorii și asupriții, se aflau într-un permanent antagonism, duceau o luptă neîntreruptă, cînd ascunsă, cînd fățișă, o luptă care de fiecare dată se sfîrșea sau printr-o prefacere revoluționară a întregii societăți, sau prin pieirea ambelor clase în luptă. MARX-ENGELS, M. C. 32. Eliberate de orice antagonism de clasă, națiunile socialiste sovietice sînt formate din clasa muncitoare, țărănimea și intelectualitatea sovietică, care, colaborînd în mod prietenesc, construiesc societatea comunistă, fără clase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 445.

ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Contradicție de neîmpăcat între părți, elemente, clase sociale sau forțe opuse care se află în luptă. – Fr. antagonisme (< gr.).

ANTAGONÍSM s.n. 1. Contradicție antagonistă. 2. (Fiziol.) Acțiune a organelor cu funcție opusă. ♦ Antagonism microbian = tip de relații între microorganisme prin care una dintre specii împiedică dezvoltarea celeilalte. [Pl. -me. / cf. rus. antagonizm < gr. antagonisma].

ANTAGONÍSM s. n. 1. contradicție antagonistă; rivalitate. 2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe. 3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți. (< fr. antagonisme)

ANTAGONÍSM ~e n. 1) Opoziție, rivalitate, luptă între două forțe contrare; opoziție de idei sau de atitudini. 2) fiziol. Activitate a organelor care au funcții opuse. /<fr. antagonisme, lat. antagonismus

antagonism n. 1. rezistență între două forțe contrare; 2. fig. opozițiune de idei sau de sentimente.

*antagonízm n., pl. e. (fr. antagonisme, d. vgr. antagónisma și -ismós). Rivalitate, luptă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antagonísm s. n., pl. antagonísme

antagonísm s. n., pl. antagonísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTAGONISM MICROBIÁN s. v. antibioză.

ANTAGONISM MICROBIAN s. (BIOL.) antibioză.

Intrare: antagonism
antagonism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antagonism
  • antagonismul
  • antagonismu‑
plural
  • antagonisme
  • antagonismele
genitiv-dativ singular
  • antagonism
  • antagonismului
plural
  • antagonisme
  • antagonismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antagonism

  • 1. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 sinonime: opoziție rivalitate
    • 1.1. prin generalizare Contradicție de neîmpăcat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Antagonismul dintre proletariat și burghezie.
        surse: DLRLC
      • Istoria tuturor societăților de pînă azi este istoria luptelor de clasă. Omul liber și sclavul, patricianul și plebeul, nobilul și iobagul, meșterul și calfa, într-un cuvînt asupritorii și asupriții, se aflau într-un permanent antagonism, duceau o luptă neîntreruptă, cînd ascunsă, cînd fățișă, o luptă care de fiecare dată se sfîrșea sau printr-o prefacere revoluționară a întregii societăți, sau prin pieirea ambelor clase în luptă. MARX-ENGELS, M. C. 32.
        surse: DLRLC
      • Eliberate de orice antagonism de clasă, națiunile socialiste sovietice sînt formate din clasa muncitoare, țărănimea și intelectualitatea sovietică, care, colaborînd în mod prietenesc, construiesc societatea comunistă, fără clase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 445.
        surse: DLRLC
  • 2. fiziologie Acțiune a organelor cu funcție opusă.
    surse: DN
    • 2.1. Antagonism microbian = tip de relații între microorganisme prin care una dintre specii împiedică dezvoltarea celeilalte.
      surse: DN sinonime: antibioză
  • 3. Simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți.
    surse: MDN '00

etimologie: