O definiție pentru anseiform
anseifórm adj. m., pl. anseifórmi; f. sg. anseifórmă, pl. anseifórme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: anseiform
anseiform
adjectiv
|
adjectiv
(A1)
Surse flexiune: DOR |
masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | anseiform | anseiformul | anseiformă | anseiforma |
| plural | anseiformi | anseiformii | anseiforme | anseiformele | |
| genitiv-dativ | singular | anseiform | anseiformului | anseiforme | anseiformei |
| plural | anseiformi | anseiformilor | anseiforme | anseiformelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||