O definiție pentru anseiform


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anseifórm adj. m., pl. anseifórmi; f. sg. anseifórmă, pl. anseifórme

Intrare: anseiform
anseiform adjectiv
  • silabație: -se-i-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anseiform
  • anseiformul
  • anseiformu‑
  • anseiformă
  • anseiforma
plural
  • anseiformi
  • anseiformii
  • anseiforme
  • anseiformele
genitiv-dativ singular
  • anseiform
  • anseiformului
  • anseiforme
  • anseiformei
plural
  • anseiformi
  • anseiformilor
  • anseiforme
  • anseiformelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)