2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anostire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: anosti] 1 Plictisire. 2 Plictis.

ANOSTI, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

ANOSTI, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

anosti vtr [At: VLAHUȚĂ, D. 35 / Pzi: ~tesc / E: anost] 1-2 (Rar) A (se) plictisi.

ANOSTI (-tesc) vb. refl. A se plictisi: știu că te-ai anostit toată seara (VLAH.) [anost].

ANOSTI, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. – Din anost.

anostésc v. tr. (ngr. anostéyo, -éno). Rar. Fac anost. V. refl. Mă plictisesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anosti (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostesc, 3 sg. anostește, imperf. 1 anosteam; conj. prez. 1 sg. să anostesc, 3 să anostească

anosti (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostesc, imperf. 3 sg. anostea; conj. prez. 3 să anostească

anosti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostesc, imperf. 3 sg. anostea; conj. prez. 3 sg. și pl. anostească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANOSTI vb. v. plictisi, sătura, urî.

anosti vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ.

Intrare: anostire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anostire
  • anostirea
plural
  • anostiri
  • anostirile
genitiv-dativ singular
  • anostiri
  • anostirii
plural
  • anostiri
  • anostirilor
vocativ singular
plural
Intrare: anosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anosti
  • anostire
  • anostit
  • anostitu‑
  • anostind
  • anostindu‑
singular plural
  • anostește
  • anostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anostesc
(să)
  • anostesc
  • anosteam
  • anostii
  • anostisem
a II-a (tu)
  • anostești
(să)
  • anostești
  • anosteai
  • anostiși
  • anostiseși
a III-a (el, ea)
  • anostește
(să)
  • anostească
  • anostea
  • anosti
  • anostise
plural I (noi)
  • anostim
(să)
  • anostim
  • anosteam
  • anostirăm
  • anostiserăm
  • anostisem
a II-a (voi)
  • anostiți
(să)
  • anostiți
  • anosteați
  • anostirăți
  • anostiserăți
  • anostiseți
a III-a (ei, ele)
  • anostesc
(să)
  • anostească
  • anosteau
  • anosti
  • anostiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anosti, anostescverb

etimologie:
  • anost DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.