2 intrări

11 definiții

anostíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: anosti] 1 Plictisire. 2 Plictis.

aností vtr [At: VLAHUȚĂ, D. 35 / Pzi: -tesc / E: anost] 1-2 (Rar) A (se) plictisi.

ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

ANOSTÍ, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. – Din anost.

aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă

aností vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. anosteáscă

ANOSTÍ vb. v. plictisi, sătura, urî.

anostésc v. tr. (ngr. anostéyo, -éno). Rar. Fac anost. V. refl. Mă plictisesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aností vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ.

Intrare: anosti
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anosti anostire anostit anostind singular plural
anostește anostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anostesc (să) anostesc anosteam anostii anostisem
a II-a (tu) anostești (să) anostești anosteai anostiși anostiseși
a III-a (el, ea) anostește (să) anostească anostea anosti anostise
plural I (noi) anostim (să) anostim anosteam anostirăm anostiserăm, anostisem*
a II-a (voi) anostiți (să) anostiți anosteați anostirăți anostiserăți, anostiseți*
a III-a (ei, ele) anostesc (să) anostească anosteau anosti anostiseră
Intrare: anostire
anostire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anostire anostirea
plural anostiri anostirile
genitiv-dativ singular anostiri anostirii
plural anostiri anostirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)