O definiție pentru anomomerie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANOMO- „neregulat, anormal”. ◊ gr. anomos „neregulat” > fr. anomo-, germ. id., engl. id. > rom. anomo-.~dromie (v. -dromie), s. f., nervație neregulată, nedispusă într-un sistem obișnuit; ~fil (v. -fil2), adj., care are frunze neregulate, asimetrice; ~merie (v. -merie), s. f., anormalitate a numărului membrilor unui verticil floral.

Intrare: anomomerie
anomomerie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anomomerie
  • anomomeria
plural
genitiv-dativ singular
  • anomomerii
  • anomomeriei
plural
vocativ singular
plural