2 definiții pentru anomic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANOMIC, -Ă adj. Referitor la anomie; neorganizat, dezorganizat. [< fr. anomique].
ANOMIC, -Ă adj. referitor la anomie1; neorganizat, dezorganizat. (< fr. anomique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: anomic
anomic adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
anomic, anomicăadjectiv
- 1. Referitor la anomie. DNsinonime: dezorganizat neorganizat
etimologie:
- anomique DN