anomalie sf [At: CANTEMIR, IST. 146 / Pl: ~ii / E: fr anomalie] 1 Abatere de la normal. 2 Abatere de la regulă. 3-4 Defect (patologic).

*ANOMALIE sf. 1 Nepotrivire cu o anumită stare de lucruri, cu așteptările noastre, neregularitate: sînt multe anomalii în viața noastră de azi ¶ 2 📖 Abatere de la regulele gramaticale: o ~ nesuferită într’o gramatică regulată (NEGR.) [fr. < gr.].

ANOMALIE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită. ♦ Defect grav, meteahnă.

ANOMALIE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită; p. ext. defect (grav), meteahnă. – Fr. anomalie (< gr.).

ANOMALIE s.f. Stare a celui anormal; abatere de la o regulă, de la o normă. ♦ Defect grav, meteahnă, beteșug. [Gen. -iei. / cf. fr. anomalie, it. anomalia, lat., gr. anomalia].

ANOMALIE s. f. abatere de la normă, de la regulă; defect grav, meteahnă. (< fr. anomalie, lat., gr. anomalia)

ANOMALIE ~i f. Abatere de la regula obișnuită: deviere de la starea normală. [G.-D. anomaliei] /<fr. anomalie

anomalie f. starea lucrului anomal, neregularitate, particularitate: anomaliile graiului.

*anomalíe f. (vgr. anomalia). Neregularitate (maĭ ales în gramatică). Șt. nat. Monstruozitate.

anomalie s. f., art. anomalia, g.-d. art. anomaliei; pl. anomalii, art. anomaliile (desp. -li-i-)

anomalie s. f., art. anomalia, g.-d. art. anomaliei; pl. anomalii, art. anomaliile

anomalie s. f., art. anomalia, g.-d. art. anomaliei; pl. anomalii, art. anomaliile

ANOMALIE s. 1. v. abatere. 2. cusur, defect, (pop.) meteahnă. (~ congenitală.)

ANOMALIE s. 1. abatere, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 2. cusur, defect, (pop.) meteahnă. (~ congenitală.)

ANOMALÍE (< fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regulă; spec., abatere de la caracterul normal al construcției sau formei unui organ, a unei părți a corpului sau a întregului organism; (în sens larg) malformație congenitală. ♦ A. de temperatură = abatere a temperaturii medii a unui punct față de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimică = deviație a conținutului în elemente chimice al unei porțiuni de teren față de fondul general al regiunii sau al scoarței terestre. ♦ A. geofizică = deviație a caracteristicilor geofizice, evidențiață prin măsurători pe o anumită suprafață, în raport cu fondul general al regiunii sau scoarței Pămîntului. ♦ A. magnetică = deviație a cîmpului magnetic al Pămîntului de la valorile normale. Poate fi: continentală (supr. 10-100.000 km²; ex. a.m. din Siberia de Est), regională (1-10 km²) și locală, datorată prezenței zăcămintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk.