20 de definiții pentru annua

MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis).Et. nec.

NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță (Artemisia annua).Cf. nafură.

micsándră s. f., g.-d. art. micsándrei; pl. micsándre

năfurícă s. f., g.-d. art. năfurícii; pl. năfuréle

trepădătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătórii; pl. trepădătóri

MICSÁNDRĂ s. (BOT.) 1. (Matthiola incana și annua) micșunea, (reg.) foaltină, garoafă, șivoi, levcoaie-roșie, vioară-roșie, viorea-roșie, (prin Transilv.) pruvireag. 2. v. micșunea.

MICSÁNDRĂ s. v. toporaș, violetă, viorea.

NĂFURÍCĂ s. (BOT.; Artemisia annua) (reg.) mălin, măturișcă, măturiță, peliniță, buruiană-de-țară, mătura-Maicii-Precesta, mătură-turcească.

TREPĂDĂTOÁRE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-câinească.

TREPĂDĂTOÁRE s. v. brei.

MICSÁNDRĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, cu flori albe, roșii sau violete, plăcut mirositoare. [G.-D. micsandrei] /Orig. nec.

NĂFURÍCĂ ~ci f. (diminutiv de la nafură) Plantă erbacee cu tulpina erectă, bogat ramificată, cu frunze penate și cu flori galbene sau roșietice, reunite în capitule. /cf. nafură

TREPĂDĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina ramificată, cu frunze opuse și cu flori verzui, dispuse în spice, folosită în scopuri medicinale. /a trepăda + suf. ~toare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

A. annua L. « Ruscuță tomnatică » (syn. A. autumnalis L.). Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori (5 sepale glabre, galbene-roșietice, 5 petale roșii-închis, cu macule negre la bază) dispuse solitar, terminal, pe ramuri. Plantă anuală, înaltă pînă la 35 cm, cu tulpină dreaptă.

Craniolaria annua L. (syn. Martynia craniolaria Gloxin.). Specie care înflorește vara. Flori pedunculate (corolă albă saugalbenă, deseori cu pete la bază), cca 9, într-o inflorescență în formă de ciorchine, terminală, pubescentă. Fruct aproape rotund, cu coarne de 6 mm. Frunze în perechi, dentate, cordiforme, lung-pețiolate, cu 3-5 lobi și 3-5 nervuri. Plante anuale cu tulpină bifurcată, rădăcina principală groasă, cilindrică, comestibilă.

D. pluvialis (L.). Moench (syn. Calendula pluvialis L.; D. annua Less.). Specie care înflorește vara. Flori (cele marginale cu ligule lungi de cca 1-2 cm, lanceolate, albe în interior, portocalii la exterior, centru negru-catifelat) dispuse în capitule terminale, lung-pedunculate. Se deschid în diminețile senine. Frunze înguste, alterne, dentate, lanceolate, tomentoase. Plantă (cca 35 cm înălțime) păroasă și vîscoasă.

Lunaria annua L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori violete-purpuriu sau albe, dispuse. în raceme multiflore pe fiecare ramificație. Frunze cordiforme pînă la oblong-dentate. Plantă bianuală cu tulpini înalte pînă la 1 m.

MARTYNIA L., MARTINIA, fam. Martyniaceae. Gen căruia i se cunoaște o singură specie în America Centrală, Mexic, I. Antile: Martynia annua L. înflorește vara. Flori (caliciul cu 5 sepale, corolă campanulată, albă cu pete roșii sau purpur, 2 stamine) de 4-5 cm lungime, crem pînă la roșii-purpur, în interior galbene-portocalii, 10- 12 în inflorescență pîsloasă, lipicioasă, în formă de ciorchine. Fruct, 3,5-4 cm lungime cu 2 coarne. Frunze opuse, lung-pețiolate, ovate sau lat-triunghiulare, dentate, cu 5-7 colțuri. Plantă erbacee, anuală, cu tulpină groasă, fistuloasă, cca 100-200 cm înălțime.

Matthiola annua Sweet. Specie care înflorește în iun.-noiemb. Flori (simple sau învoite) mari, odorante, albe, roșii, violete, albastre, în raceme terminale. Frunzele lanceolate, îngustate în pețiol, cu peri stelați. Plantă erbacee, tulpină ramificată în treimea superioară, cenușiu-verzui-pîsloasă.

Mercurialis annua L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori dioice, verzi, cele femele aproape sesile (sfii scurt cu 2 stigmate), singulare sau fasciculate, cele mascule cu 12 stamine, așezate în glomerule. Frunze ovoide, opuse, scurt-pețiolate. Plantă erbacee, anuală, cu 4 muchii, ramificată.

Intrare: annua
annua
termen biologic (I2)