ANIZURIE s.f. (Biol.) Stare în care debitul urinar variază. [Gen. -iei. / < fr. anisurie, cf. gr. anisos – inegal, ouron – urină].

ANIZURIE s. f. stare în care debitul urinar variază. (< fr. anisurie)

ANIZ-, v. ANIZO-. □ ~ergie (v. -ergie), s. f., stare caracterizată prin existența unor gradiente de presiune, tensiune etc.; ~iconie (v. -iconie), s. f., inegalitate a imaginilor retiniene la cei doi ochi; ~odont (v. -odont), adj., care are dinții inegali; ~odontie (v. -odontie), s. f., dezvoltare inegală și asimetrică a dinților omologi; ~opie (v. -opie), s. f., deficiență vizuală caracterizată prin hipermetropie la un ochi și prin miopie la celălalt; ~oscilometrie (v. oscilo-, v. -metrie₁), s. f., inegalitate de amplitudine a oscilațiilor arteriale; ~urie (v. -urie), s. f., stare în care debitul urinar variază, alternativ, de la oligurie la poliurie.