2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aniversat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: aniversa] Sărbătorit.

aniversát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: aniversa] Aniversare (1).

aniversa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: aniversar] A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment.

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători un eveniment cu prilejul împlinirii unui număr de ani de la data la care s-a petrecut. La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Romîne.

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar.

ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [< aniversare].

ANIVERSÁ vb. tr. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment. (< aniversar)

A ANIVERSÁ ~éz tranz. (evenimente importante) A sărbători cu ocazia împlinirii unui număr de ani. /Din aniversar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză

aniversá vb., ind. prez. 1 sg. aniverséz, 3 sg. și pl. aniverseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANIVERSÁ vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)

ANIVERSA vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)

Intrare: aniversat
aniversat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversat
  • aniversatul
  • aniversatu‑
  • aniversa
  • aniversata
plural
  • aniversați
  • aniversații
  • aniversate
  • aniversatele
genitiv-dativ singular
  • aniversat
  • aniversatului
  • aniversate
  • aniversatei
plural
  • aniversați
  • aniversaților
  • aniversate
  • aniversatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aniversa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aniversa
  • aniversare
  • aniversat
  • aniversatu‑
  • aniversând
  • aniversându‑
singular plural
  • aniversea
  • aniversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aniversez
(să)
  • aniversez
  • aniversam
  • aniversai
  • aniversasem
a II-a (tu)
  • aniversezi
(să)
  • aniversezi
  • aniversai
  • aniversași
  • aniversaseși
a III-a (el, ea)
  • aniversea
(să)
  • aniverseze
  • aniversa
  • aniversă
  • aniversase
plural I (noi)
  • aniversăm
(să)
  • aniversăm
  • aniversam
  • aniversarăm
  • aniversaserăm
  • aniversasem
a II-a (voi)
  • aniversați
(să)
  • aniversați
  • aniversați
  • aniversarăți
  • aniversaserăți
  • aniversaseți
a III-a (ei, ele)
  • aniversea
(să)
  • aniverseze
  • aniversau
  • aniversa
  • aniversaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aniversa

  • 1. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Române.
      surse: DLRLC

etimologie: