3 intrări

41 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aniversare sf [At: DEX2 / V: (înv) -sară / Pl: ~sări / E: aniversa] 1 Sărbătorire a unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment Si: aniversat1. 2 Zi în care se sărbătorește un număr de ani de la producerea unui eveniment.

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversáră s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment important. Aniversarea glorioaselor lupte revoluționare din 1933 trebuie să constituie pentru întregul popor muncitor, și înainte de toate pentru ceferiștii noștri, un imbold pentru a munci mai bine, cu și mai mult elan. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 59. ◊ Zi în care se aniversează nașterea cuiva. – Variantă: aniversáră (EMINESCU, N. 86) s. f.

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversáră s. f.]

ANIVERSÁRE s.f. Zi în care se aniversează un eveniment; sărbătorire a împlinirii unui număr de ani de la un eveniment. [Var. aniversară s.f. / cf. fr. anniversaire].

ANIVERSÁRE s. f. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva. (< aniversa)

ANIVERSÁRE ~ări f. 1) v. A ANIVERSA. 2) Zi în care se aniversează un eveniment. ~area zilei de naștere. [G.-D. aniversării] /v. a aniversa

aniversa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: aniversar] A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment.

aniversar, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr anniversaire] Care amintește (printr-o sărbătoare) de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă.

aniversáră sf vz aniversare

aniversariu, ~ie a vz aniversar

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători un eveniment cu prilejul împlinirii unui număr de ani de la data la care s-a petrecut. La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Romîne.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. (Mai ales despre zile) Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. V. comemorativ. Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1.

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius).

ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [< aniversare].

ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [< fr. anniversaire, lat. anniversarius < annus – an, vertere – a întoarce].

ANIVERSÁRĂ s.f. v. aniversare.

ANIVERSÁ vb. tr. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment. (< aniversar)

ANIVERSÁR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. (< fr. anniversaire)

A ANIVERSÁ ~éz tranz. (evenimente importante) A sărbători cu ocazia împlinirii unui număr de ani. /Din aniversar

ANIVERSAR ~ă (~i, ~e) Care ține de aniversare; propriu aniversării. /<fr. anniversaire, lat. anniversarius

aniversar a. ce revine, ce se ține pe fiecare an la zile fixe: serbare aniversară.

*aniversár, -ă adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, și vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativă: a sărba aniversara (adică ziŭa aniversară) a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals aniversare, pl. ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri

aniversáre s. f., g.-d. art. aniversării; pl. aniversări

aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză

aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre

aniversá vb., ind. prez. 1 sg. aniverséz, 3 sg. și pl. aniverseáză

aniversár adj. m., pl. aniversári; f. sg. aniversáră, pl. aniversáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANIVERSÁRE s. 1. celebrare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. zi aniversară, ziua nașterii. (~ lui este la 20 mai.)

ANIVERSARE s. 1. celebrare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. zi aniversară, ziua nașterii. (~ lui este la 20 mai.)

ANIVERSÁ vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)

ANIVERSA vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)

Intrare: aniversare
aniversare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversare
  • aniversarea
plural
  • aniversări
  • aniversările
genitiv-dativ singular
  • aniversări
  • aniversării
plural
  • aniversări
  • aniversărilor
vocativ singular
plural
aniversară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversa
  • aniversara
plural
  • aniversări
  • aniversările
genitiv-dativ singular
  • aniversări
  • aniversării
plural
  • aniversări
  • aniversărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aniversa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aniversa
  • aniversare
  • aniversat
  • aniversatu‑
  • aniversând
  • aniversându‑
singular plural
  • aniversea
  • aniversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aniversez
(să)
  • aniversez
  • aniversam
  • aniversai
  • aniversasem
a II-a (tu)
  • aniversezi
(să)
  • aniversezi
  • aniversai
  • aniversași
  • aniversaseși
a III-a (el, ea)
  • aniversea
(să)
  • aniverseze
  • aniversa
  • aniversă
  • aniversase
plural I (noi)
  • aniversăm
(să)
  • aniversăm
  • aniversam
  • aniversarăm
  • aniversaserăm
  • aniversasem
a II-a (voi)
  • aniversați
(să)
  • aniversați
  • aniversați
  • aniversarăți
  • aniversaserăți
  • aniversaseți
a III-a (ei, ele)
  • aniversea
(să)
  • aniverseze
  • aniversau
  • aniversa
  • aniversaseră
Intrare: aniversar
aniversar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversar
  • aniversarul
  • aniversaru‑
  • aniversa
  • aniversara
plural
  • aniversari
  • aniversarii
  • aniversare
  • aniversarele
genitiv-dativ singular
  • aniversar
  • aniversarului
  • aniversare
  • aniversarei
plural
  • aniversari
  • aniversarilor
  • aniversare
  • aniversarelor
vocativ singular
plural
aniversariu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversariu
  • aniversariul
  • aniversarie
  • aniversaria
plural
  • aniversarii
  • aniversariii
  • aniversarii
  • aniversariile
genitiv-dativ singular
  • aniversariu
  • aniversariului
  • aniversarii
  • aniversariei
plural
  • aniversarii
  • aniversariilor
  • aniversarii
  • aniversariilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aniversare aniversară

  • 1. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Aniversarea glorioaselor lupte revoluționare din 1933 trebuie să constituie pentru întregul popor muncitor, și înainte de toate pentru ceferiștii noștri, un imbold pentru a munci mai bine, cu și mai mult elan. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Zi în care se aniversează nașterea cuiva.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • Cf. limba franceză anniversaire
    surse: DN

aniversa

  • 1. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Române.
      surse: DLRLC

etimologie:

aniversar aniversariu

  • 1. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1.
      surse: DLRLC

etimologie: