3 intrări

Articole pe această temă:

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aniversáră sf vz aniversare

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁRĂ s.f. v. aniversare.

aniversa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: aniversar] A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment.

aniversar, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr anniversaire] Care amintește (printr-o sărbătoare) de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă.

aniversare sf [At: DEX2 / V: (înv) -sară / Pl: ~sări / E: aniversa] 1 Sărbătorire a unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment Si: aniversat1. 2 Zi în care se sărbătorește un număr de ani de la producerea unui eveniment.

aniversariu, ~ie a vz aniversar

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversáră s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători un eveniment cu prilejul împlinirii unui număr de ani de la data la care s-a petrecut. La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Romîne.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. (Mai ales despre zile) Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. V. comemorativ. Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1.

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment important. Aniversarea glorioaselor lupte revoluționare din 1933 trebuie să constituie pentru întregul popor muncitor, și înainte de toate pentru ceferiștii noștri, un imbold pentru a munci mai bine, cu și mai mult elan. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 59. ◊ Zi în care se aniversează nașterea cuiva. – Variantă: aniversáră (EMINESCU, N. 86) s. f.

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius).

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversáră s. f.]

ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [< aniversare].

ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [< fr. anniversaire, lat. anniversarius < annus – an, vertere – a întoarce].

arată toate definițiile

Intrare: aniversa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aniversa
  • aniversare
  • aniversat
  • aniversatu‑
  • aniversând
  • aniversându‑
singular plural
  • aniversea
  • aniversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aniversez
(să)
  • aniversez
  • aniversam
  • aniversai
  • aniversasem
a II-a (tu)
  • aniversezi
(să)
  • aniversezi
  • aniversai
  • aniversași
  • aniversaseși
a III-a (el, ea)
  • aniversea
(să)
  • aniverseze
  • aniversa
  • aniversă
  • aniversase
plural I (noi)
  • aniversăm
(să)
  • aniversăm
  • aniversam
  • aniversarăm
  • aniversaserăm
  • aniversasem
a II-a (voi)
  • aniversați
(să)
  • aniversați
  • aniversați
  • aniversarăți
  • aniversaserăți
  • aniversaseți
a III-a (ei, ele)
  • aniversea
(să)
  • aniverseze
  • aniversau
  • aniversa
  • aniversaseră
Intrare: aniversar
aniversar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversar
  • aniversarul
  • aniversaru‑
  • aniversa
  • aniversara
plural
  • aniversari
  • aniversarii
  • aniversare
  • aniversarele
genitiv-dativ singular
  • aniversar
  • aniversarului
  • aniversare
  • aniversarei
plural
  • aniversari
  • aniversarilor
  • aniversare
  • aniversarelor
vocativ singular
plural
aniversariu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversariu
  • aniversariul
  • aniversarie
  • aniversaria
plural
  • aniversarii
  • aniversariii
  • aniversarii
  • aniversariile
genitiv-dativ singular
  • aniversariu
  • aniversariului
  • aniversarii
  • aniversariei
plural
  • aniversarii
  • aniversariilor
  • aniversarii
  • aniversariilor
vocativ singular
plural
Intrare: aniversare
aniversare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversare
  • aniversarea
plural
  • aniversări
  • aniversările
genitiv-dativ singular
  • aniversări
  • aniversării
plural
  • aniversări
  • aniversărilor
vocativ singular
plural
aniversară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversa
  • aniversara
plural
  • aniversări
  • aniversările
genitiv-dativ singular
  • aniversări
  • aniversării
plural
  • aniversări
  • aniversărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aniversa

  • 1. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Române.
      surse: DLRLC

etimologie:

aniversar aniversariu

  • 1. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1.
      surse: DLRLC

etimologie:

aniversare aniversară

  • 1. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Aniversarea glorioaselor lupte revoluționare din 1933 trebuie să constituie pentru întregul popor muncitor, și înainte de toate pentru ceferiștii noștri, un imbold pentru a munci mai bine, cu și mai mult elan. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Zi în care se aniversează nașterea cuiva.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • Cf. limba franceză anniversaire
    surse: DN