3 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.

ANIVERSÁRĂ s.f. v. aniversare.

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).

aniversa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: aniversar] A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment.

aniversar, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr anniversaire] Care amintește (printr-o sărbătoare) de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă.

aniversare sf [At: DEX2 / V: (înv) -sară / Pl: ~sări / E: aniversa] 1 Sărbătorire a unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment Si: aniversat1. 2 Zi în care se sărbătorește un număr de ani de la producerea unui eveniment.

aniversariu, ~ie a vz aniversar

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversáră s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători un eveniment cu prilejul împlinirii unui număr de ani de la data la care s-a petrecut. La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Romîne.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. (Mai ales despre zile) Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. V. comemorativ. Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1.

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment important. Aniversarea glorioaselor lupte revoluționare din 1933 trebuie să constituie pentru întregul popor muncitor, și înainte de toate pentru ceferiștii noștri, un imbold pentru a munci mai bine, cu și mai mult elan. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 59. ◊ Zi în care se aniversează nașterea cuiva. – Variantă: aniversáră (EMINESCU, N. 86) s. f.

ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius).

ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversáră s. f.]

ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [< aniversare].

ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [< fr. anniversaire, lat. anniversarius < annus – an, vertere – a întoarce].

ANIVERSÁRE s.f. Zi în care se aniversează un eveniment; sărbătorire a împlinirii unui număr de ani de la un eveniment. [Var. aniversară s.f. / cf. fr. anniversaire].

ANIVERSÁ vb. tr. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment. (< aniversar)

ANIVERSÁR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. (< fr. anniversaire)

ANIVERSÁRE s. f. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva. (< aniversa)

A ANIVERSÁ ~éz tranz. (evenimente importante) A sărbători cu ocazia împlinirii unui număr de ani. /Din aniversar

ANIVERSAR ~ă (~i, ~e) Care ține de aniversare; propriu aniversării. /<fr. anniversaire, lat. anniversarius

ANIVERSÁRE ~ări f. 1) v. A ANIVERSA. 2) Zi în care se aniversează un eveniment. ~area zilei de naștere. [G.-D. aniversării] /v. a aniversa

aniversar a. ce revine, ce se ține pe fiecare an la zile fixe: serbare aniversară.

*aniversár, -ă adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, și vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativă: a sărba aniversara (adică ziŭa aniversară) a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals aniversare, pl. ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aniversa (a ~) vb., ind. prez. 3 aniversea

aniversar adj. m., pl. aniversari; f. aniversară, pl. aniversare

aniversare s. f., g.-d. art. aniversării; pl. aniversări

aniversá vb., ind. prez. 1 sg. aniverséz, 3 sg. și pl. aniverseáză

aniversár adj. m., pl. aniversári; f. sg. aniversáră, pl. aniversáre

aniversáre s. f., g.-d. art. aniversării; pl. aniversări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANIVERSÁ vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)

ANIVERSÁRE s. 1. celebrare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. zi aniversară, ziua nașterii. (~ lui este la 20 mai.)

ANIVERSA vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)

ANIVERSARE s. 1. celebrare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. zi aniversară, ziua nașterii. (~ lui este la 20 mai.)

Intrare: aniversa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aniversa
  • aniversare
  • aniversat
  • aniversatu‑
  • aniversând
  • aniversându‑
singular plural
  • aniversea
  • aniversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aniversez
(să)
  • aniversez
  • aniversam
  • aniversai
  • aniversasem
a II-a (tu)
  • aniversezi
(să)
  • aniversezi
  • aniversai
  • aniversași
  • aniversaseși
a III-a (el, ea)
  • aniversea
(să)
  • aniverseze
  • aniversa
  • aniversă
  • aniversase
plural I (noi)
  • aniversăm
(să)
  • aniversăm
  • aniversam
  • aniversarăm
  • aniversaserăm
  • aniversasem
a II-a (voi)
  • aniversați
(să)
  • aniversați
  • aniversați
  • aniversarăți
  • aniversaserăți
  • aniversaseți
a III-a (ei, ele)
  • aniversea
(să)
  • aniverseze
  • aniversau
  • aniversa
  • aniversaseră
Intrare: aniversar
aniversar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversar
  • aniversarul
  • aniversaru‑
  • aniversa
  • aniversara
plural
  • aniversari
  • aniversarii
  • aniversare
  • aniversarele
genitiv-dativ singular
  • aniversar
  • aniversarului
  • aniversare
  • aniversarei
plural
  • aniversari
  • aniversarilor
  • aniversare
  • aniversarelor
vocativ singular
plural
aniversariu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversariu
  • aniversariul
  • aniversarie
  • aniversaria
plural
  • aniversarii
  • aniversariii
  • aniversarii
  • aniversariile
genitiv-dativ singular
  • aniversariu
  • aniversariului
  • aniversarii
  • aniversariei
plural
  • aniversarii
  • aniversariilor
  • aniversarii
  • aniversariilor
vocativ singular
plural
Intrare: aniversare
aniversare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversare
  • aniversarea
plural
  • aniversări
  • aniversările
genitiv-dativ singular
  • aniversări
  • aniversării
plural
  • aniversări
  • aniversărilor
vocativ singular
plural
aniversară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniversa
  • aniversara
plural
  • aniversări
  • aniversările
genitiv-dativ singular
  • aniversări
  • aniversării
plural
  • aniversări
  • aniversărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aniversa, aniversezverb

  • 1. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Române. DLRLC
etimologie:

aniversar, aniversaadjectiv

  • 1. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1. DLRLC
etimologie:

aniversare, aniversărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aniversarea glorioaselor lupte revoluționare din 1933 trebuie să constituie pentru întregul popor muncitor, și înainte de toate pentru ceferiștii noștri, un imbold pentru a munci mai bine, cu și mai mult elan. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 59. DLRLC
    • 1.1. Zi în care se aniversează nașterea cuiva. DLRLC
etimologie:
  • [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are). DEX '09 DEX '98
  • cf. limba franceză anniversaire DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.