ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An³- + istoric.

ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An³- + istoric.

*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice

anistóric adj. → istoric

anistóric, -ă a [At: DEX² / Pl: ~ici, -ice / E: an- + istoric] Care este situat în afara realităților istorice.

ANISTÓRIC, -Ă adj. Situat în afara istoriei. V. inexistent. [Et. incertă].

ANISTÓRIC, -Ă adj. situat în afara realităților concret-istorice. (< an¹- + istoric)