animalcul animalicul

etimologie:

17 definiții

animalícul sm vz animalcul

animálcul sm [At: DA / V: -licul / Pl: ~i / E: fr animalcule] (Blg; înv) Spermatozoid.

animálic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 52 / Pl: ~ici, -ice / E: animal + -ic] 1-2 Care aparține animalelor (1-2). 3-4 Specific animalelor (1-2). 5-6 Referitor la animale (1-2). 7 Exclusiv fiziologic. 8 (Pex; d. comportamentul oamenilor) Bestial.

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -íc. Cf. germ. animalisch.

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch.

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal; provocat și condiționat de instinct, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil. ♦ Brutal, josnic. Porniri animalice.

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din animal2 + suf. -ic.

animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice

animálic adj. m., pl. animálici; f. sg. animálică, pl. animálice

ANIMÁLIC adj. v. bestial.

ANIMÁLIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch].

ANIMÁLIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch)

ANIMÁLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natură pur fiziologică. 3) fig. Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch

animalcul n. animal foarte mic ce nu se poate vedea decât cu ajutorul microscopului.

*animálcul n., pl. e (lat. animálculum). Animal mic care se vede numaĭ cu microscopu [!].

*animálic, -ă adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: viață animalică. Adv. Dobitocește.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANIMÁLIC adj. bestial, feroce, fioros, sălbatic. (O comportare ~.)

Intrare: animalcul
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular animalcul animalculul
plural animalculi animalculii
genitiv-dativ singular animalcul animalculului
plural animalculi animalculilor
vocativ singular
plural
animalicul substantiv masculin
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular animalicul animaliculul
plural animaliculi animaliculii
genitiv-dativ singular animalicul animaliculului
plural animaliculi animaliculilor
vocativ singular
plural
Intrare: animalic
animalic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular animalic animalicul animalică animalica
plural animalici animalicii animalice animalicele
genitiv-dativ singular animalic animalicului animalice animalicei
plural animalici animalicilor animalice animalicelor
vocativ singular
plural

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ANIMALÍCUL s. m. v. animalcul.

ANIMALÍCUL s. m. v. animalcul.

ANIMALÍCUL s. v. spermatozoid.

ANIMALÍCUL s.m. v. animalcul.

ANIMÁLCUL, animalculi, s. m. (Biol., înv.) Spermatozoid. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule.

ANIMÁLCUL, animalculi, s. m. (Biol.; înv.) Spermatozoid. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule.

animálcul (înv.) s. m., pl. animálculi

animálcul s. m., pl. animálculi

ANIMÁLCUL s.m. Vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. [Var. animalicul s.m. / < fr. animalcule].

ANIMÁLCUL s. m. vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. (< fr. animalcule)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

animalícul s. v. SPERMATOZOID.