2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

animalícul sm vz animalcul

ANIMALÍCUL s. m. v. animalcul.

ANIMALÍCUL s. m. v. animalcul.

ANIMALÍCUL s.m. v. animalcul.

animalcul sm [At: DA / V: ~licul / Pl: ~i / E: fr animalcule] (Blg; înv) Spermatozoid.

animálic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 52 / Pl: ~ici, ~ice / E: animal + -ic] 1-2 Care aparține animalelor (1-2). 3-4 Specific animalelor (1-2). 5-6 Referitor la animale (1-2). 7 Exclusiv fiziologic. 8 (Pex; d. comportamentul oamenilor) Bestial.

ANIMÁLCUL, animalculi, s. m. (Biol., înv.) Spermatozoid. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule.

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -íc. Cf. germ. animalisch.

ANIMÁLCUL, animalculi, s. m. (Biol.; înv.) Spermatozoid. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule.

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch.

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal; provocat și condiționat de instinct, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil. ♦ Brutal, josnic. Porniri animalice.

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din animal2 + suf. -ic.

ANIMÁLCUL s.m. Vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. [Var. animalicul s.m. / < fr. animalcule].

ANIMÁLIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch].

ANIMÁLCUL s. m. vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. (< fr. animalcule)

ANIMÁLIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch)

ANIMÁLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natură pur fiziologică. 3) fig. Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch

animalcul n. animal foarte mic ce nu se poate vedea decât cu ajutorul microscopului.

*animálcul n., pl. e (lat. animálculum). Animal mic care se vede numaĭ cu microscopu.

*animálic, -ă adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: viață animalică. Adv. Dobitocește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

animálcul (înv.) s. m., pl. animálculi

arată toate definițiile

Intrare: animalcul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • animalcul
  • animalculul
  • animalculu‑
plural
  • animalculi
  • animalculii
genitiv-dativ singular
  • animalcul
  • animalculului
plural
  • animalculi
  • animalculilor
vocativ singular
plural
animalicul substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • animalicul
  • animaliculul
  • animaliculu‑
plural
  • animaliculi
  • animaliculii
genitiv-dativ singular
  • animalicul
  • animaliculului
plural
  • animaliculi
  • animaliculilor
vocativ singular
plural
Intrare: animalic
animalic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • animalic
  • animalicul
  • animalicu‑
  • animalică
  • animalica
plural
  • animalici
  • animalicii
  • animalice
  • animalicele
genitiv-dativ singular
  • animalic
  • animalicului
  • animalice
  • animalicei
plural
  • animalici
  • animalicilor
  • animalice
  • animalicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

animalcul animalicul

etimologie:

animalic

etimologie:

  • Animal + sufix -ic.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • Cf. limba germană animalisch
    surse: DEX '09 DEX '98 DN