anihilare sf [At: DA / Pl: ~lari / E: anihila] 1 Anulare a efectului unui lucru Si: anihilat¹ (1). 2 Anulare a acțiunii cuiva Si: anihilat¹ (2). 3 (Fig; d. oameni) Reducere la tăcere (3) Si: anihilat¹ (3).

*ANIHILARE, *ANIHILAȚIUNE, *ANIHILAȚIE sf. Faptul de a anihila [fr.].

ANIHILARE s. f. Acțiunea de a anihila; reducere la nimic, nimicire.

ANIHILARE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila; nimicire.

ANIHILARE s.f. Acțiunea de a anihila; nimicire. ♦ (Fiz.) Proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformîndu-se într-o particulă de altă natură. [< anihila].

ANIHILARE s. f. acțiunea de a anihila. ◊ (fiz.) proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. (< anihila)

ANIHILA, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

anihila vt [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~lez / E: fr annihiler, lat annihilare] 1 A anula efectul unui lucru Si: a înlătura, a neutraliza. 2 A anula acțiunea cuiva. 3 (Fig) A reduce la tăcere pe cineva.

*ANIHILA (-ilez) vb. tr. A înlătura efectul unui lucru, a înlătura pe cineva, a nimici, a zădărnici: substanța aceasta anihilează acțiunea otrăvii [fr.].

ANIHILA, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILA, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic, a nimici. Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență, îngăduind oamenilor să o modeleze ca pe o ceară. BOGZA, C. O. 222.

ANIHILA, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic; a nimici. – Fr. annihiler (lat. lit. annihilare).

ANIHILA vb. I. tr. A nimici, a anula. [< fr. annihiler, cf. lat. nihil – nimic].

ANIHILA vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. (< fr. annihiler, lat. annihilare)

A ANIHILA ~ez tranz. (activități, acțiuni, efecte etc.) A reduce la nimic. /<fr. annihiler, lat. annihilare

anihilà v. a nimici, a desființa.

*anihilațiúne f. (mlat. annihilátio, -ónis). Nimicire. – Și -áție, dar ob. -áre.

*anihiléz v. tr. (mlat. annihilo, -áre, d. nihil, nimic). Nimicesc.

anihilare s. f., g.-d. art. anihilării; pl. anihilări

anihilare s. f., g.-d. art. anihilării; pl. anihilări

anihilare s. f., g.-d. art. anihilării; pl. anihilări

anihila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anihilez, 3 anihilează; conj. prez. 1 sg. să anihilez, 3 să anihileze

anihila (a ~) vb., ind. prez. 3 anihilează

anihila vb., ind. prez. 1 sg. anihilez, 3 sg. și pl. anihilează

ANIHILARE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

ANIHILARE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

ANIHILA vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.)

ANIHILA vb. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...)