opțiuni

2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor.

anișór sm [At: CARAGIALE, S. 107/4 / Pl: ~i / E: an + -ișor] 1-2 (Șhp) An (din perioada copilăriei sau a tinereții).

ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor.

ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui a n (mai ales cînd se vorbește de vîrsta copiilor mici). Ăl mai mare să fi avut șapte anișori. CARAGIALE, S. 109. Aceste sînt frumoase în cărți de poezie Ce farmecă o fată de zece anișori. BOLINTINEANU, O. 202.

ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anișór s. m., pl. anișóri

anișór s. m., pl. anișóri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ani/șca, -șor etc. v. Ana I B 1 – 3.

Intrare: Anișor
Anișor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Anișor
Intrare: anișor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anișor
  • anișorul
  • anișoru‑
plural
  • anișori
  • anișorii
genitiv-dativ singular
  • anișor
  • anișorului
plural
  • anișori
  • anișorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anișor

  • 1. Diminutiv al lui an (mai ales când se vorbește de vârsta copiilor mici).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ăl mai mare să fi avut șapte anișori. CARAGIALE, S. 109.
      surse: DLRLC
    • Aceste sînt frumoase în cărți de poezie Ce farmecă o fată de zece anișori. BOLINTINEANU, O. 202.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • An + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98