ANHIDRIDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei din eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. Anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf. – Din fr. anhydride.

anhidridă sf [At: PONI, CH. 32/19 / Pl: ~de / E: fr anhydride] (Chm) 1 Substanță anorganică ce reacționează cu apa, ducând la formarea unui acid. 2 Substanță organică rezultată, de obicei, din eliberarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. 3 (Îs) ~ carbonică Bioxid de carbon. 4 (Îs) ~ acetică Lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. 5 (Îs) ~ sulfuroasă Bioxid de sulf. 6 Corp rezultat din eliminarea apei din grupările oxidrile^[1] ale unui acid. 7 Combinație oxigenată care, unindu-se cu apa, poate produce un acid.

*ANHIDRIDĂ (pl. -ide) sf. 🔬 Compus oxigenat care, unindu-se cu apa, poate produce un acid; ~ carbonică, acid carbonic: ~ sulfuroasă, acid sulfuros [fr.].

ANHIDRIDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei prin eliminarea unei molecule de apă dintre doua grupări carboxil. ♦ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros ințepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, medicamentelor, acetatului de celuloză, etc. – Din fr. anhydride

ANHIDRIDĂ, anhidride, s. f. Combinație a cărei formare se datorește, în principiu, deshidratării unui acid și care, unindu-se cu apa, poate forma un acid. Anhidridă carbonică.

ANHIDRIDĂ, anhidride, s. f. Combinație rezultată de obicei din deshidratarea unui acid și care, unindu-se cu apa, poate forma un acid. – Fr. anhydride (< gr.).

ANHIDRIDĂ s.f. Combinație chimică formată în general prin deshidratarea unui acid. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon; anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc. [< fr. anhydride].

ANHIDRIDĂ s. f. 1. substanță anorganică (oxid) care, în combinație cu apa, dă un acid. 2. substanță organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ♦ ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc. (< fr. anhydride)

ANHIDRIDĂ ~e f. 1) Substanță care, combinată cu apa, formează un acid. 2) Combinație chimică apărută la deshidratarea unui acid. /<fr. anhydride

*anidrídă f., pl. e (fr. anhydride, d. vgr. an-, fără, și ýdor, apă). Chim. Corp compus din oxigen și un metaloid, fără idrogen, din care cauză s’a și numit așa, – Și anh-.

anhidridă (desp. -hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidridei; pl. anhidride

anhidridă (-hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidridei; pl. anhidride

anhidridă s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. anhidridei; pl. anhidride

anhidridă, -de.

ANHIDRIDĂ s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă v. arsenic; anhidridă azotică v. pentoxid de azot; anhidridă carbonică v. bioxid de carbon; anhidridă fosforică v. pentoxid de fosfor; anhidridă sulfurică v. trioxid de sulf; anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf.

ANHIDRIDĂ s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă = arsenic, (rar) arsen, șar, (pop.) săricică, șoricioaică, (Mold.) șoriceasă; anhidridă carbonică = bioxid de carbon; anhidridă sulfurică = trioxid de sulf; anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf, sulf volatil.