angajare sf [At: DA / Pl: ~jări / E: angaja] 1 încadrare a cuiva ca salariat. 2 Participare a cuiva la o anumită acțiune. 3 Intrare a cuiva într-o afacere. 4 Atragere a unei obligații. 5 (Mil) începere a unei acțiuni. 6 Închiriere a unui vehicul. 7 Orientare (a conducătorilor auto) pe un anumit drum. 8 (Spt) Punere a pucului sau a mingii în joc.

*ANGAJARE sf., *ANGAJAT sbst. Faptul de a (se) angaja.

ANGAJARE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja; primire (sau intrare) într-un loc de muncă.

ANGAJARE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja.

ANGAJARE s.f. Acțiunea de a (se) angaja. [< angaja].

*angajáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a se angaja.

angaja [At: (a. 1866) URICARIUL X, 365 / Pzi: ~jez / E: fr (s')engager] 1-2 vtr A (se) încadra ca salariat Si: (înv) a (se) tocmi. 3 vr A-și lua angajamentul. 4 vt A solicita și a obține participarea cuiva la o anumită acțiune. 5-6 vtr A intra într-o afacere. 7 vt A atrage după sine o obligație. 8-9 vtr (Mil) A (se) începe o acțiune. 10 vt (Înv) A lua cu chirie un vehicul. 11 vr (D. conducători auto) A o lua pe un anumit drum. 12 vt (Spt) A pune pucul sau mingea în joc.

*ANGAJA (-ajez) I. vb. tr. 1 A lega pe cineva cu cuvîntul, cu faptul, a îndatora: binele care l-a făcut pentru mine mă angajează să-i fiu recunoscător ¶ 2 A lua pe cineva cu scop de a îndeplini o anumită funcțiune, a tocmi pe cineva: l-a angajat la teatru; am angajat un servitor ¶ 3 A da un lucru în vederea unui anumit scop: mi-am angajat toți banii în întreprinderea aceasta. II. vb. refl. 1 A se lega cu cuvîntul, cu fapta, a făgădui, a se îndatora: mă angajez să nu mai lipsesc ¶ 2 A se înțelege cu cineva pentru a primi o sarcină, a intra, a se băga, a se tocmi, a se năimi: m’am angajat la teatru; s’a angajat guvernantă [fr. engager].

ANGAJA, angajez, vb. I. 1. Tranz. A primi (pe cineva) într-un loc de muncă în condiții determinate. Direcția teatrului a angajat în ultimul timp un mare număr de elemente tinere și dotate. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/5. Fără îndoială că trebuie să faci ceva. Nu te-am angajat degeaba. SAHIA, N. 102. ◊ Refl. Aci, la hanul de sub dealul mitropoliei, era locul de adunare a celor care voiau să se angajeze pentru muncile noi. PAS, L. I 145. ♦ A primi să efectueze o lucrare, o muncă în condiții determinate. A angajat o lucrare de arhitectură. Refl. pas. Se angajaseră lucrări la școală și la biserica elenă. BART, E. 284. (Complementul arată un obiect de folosință temporară) A lua cu chirie. Am angajat o căruță pînă la gară. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. M-am angajat să termin lucrarea pînă la 23 August. ◊ Țăranii muncitori din comună s-au angajat să continue întrecerea patriotică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2700. 3. Tranz. A atrage după sine o obligație, o răspundere. Punctul de vedere exprimat de vorbitor nu angajează conducerea întreprinderii. (în presa de altădată) Acest articol nu angajează redacția. 4. Tranz. (Cu privire la persoane sau la colectivități) A antrena într-o acțiune, a atrage la o muncă, a face să apuce într-o anumită direcție, pe un anumit făgaș. A angajat întregul colectiv în întrecerea socialistă, va [Frontul Democrației Populare] va asigura condițiile necesare pentru munca creatoare în care sîntem angajați. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 67. ◊ Refl. Cel de-al doilea război mondial a avut printre alte urmări ți pe aceea că un nou șir de țări a părăsit calea mizeriei și exploatării capitaliste și s-a angajat pe calea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 245. ◊ (Cu privire la o activitate, o acțiune, o discuție etc.) A începe, a porni. Trupele au angajat lupta. ◊ (Poetic) Oltul angajează cu munții o mare convorbire despre originea lor. BOGZA, C. O. 174. 5. Refl. A apuca pe un anumit drum, într-o anumită direcție. [Semnalul] nu poate interzice coborîrea în canalul Porților de Fier decît acelor vase care încă nu s-au angajat în canal, cele angajate fiind în imposibilitate materială de a respecta semnalul fără să sufere avarii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2507.

ANGAJA, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A primi pe cineva sau a se încadra într-un loc de muncă, în condiții determinate. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o muncă etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Tranz. A începe, a porni o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. – Fr. engager.

ANGAJA vb. I. 1. tr. A contracta un angajament. ♦ A închiria ceva. 2. refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. 3. tr. A atrage după sine o obligație, o răspundere. ♦ A antrena într-o acțiune. ♦ A începe, a porni (o discuție, o activitate etc.). 4. refl. A apuca pe un anumit drum. ♦ (Despre avioane) A intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită, provocată de pierderea sau de excesul de viteză, de o comandă greșită etc. ♦ A pune pucul sau mingea în joc (la hochei și la baschet). [P.i. 3 -jează, 4 -jăm, ger. -jînd. / < fr. engager, cf. en gage – în gaj].

ANGAJA vb. I. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă. II. tr. 1. a contracta un angajament. ◊ a închiria ceva. 2. a atrage după sine o obligație, o răspundere. ◊ a antrena într-o acțiune, într-o discuție. III. refl. 1. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament. 2. a apuca un anumit drum. ◊ a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave). ◊ (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită. ◊ (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei. ◊ a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet). (< fr. engager)

A ANGAJA ~ez tranz. 1) A lua la lucru pe bază de contract. 2) A face să se angajeze. 3) A lua cu chirie; a închiria. ~ un vehicul. 4) A înscrie în efectivul armatei; a încorpora; a înrola. 5) sport (mingea sau pucul) A pune în joc. /<fr. engager

A SE ANGAJA mă ~ez intranz. 1) A intra în slujbă (în schimbul unei plăți); a se tocmi. 2) A se încadra într-o acțiune. 3) A-și asuma o obligație; a-și lua un angajament. 4) A o apuca într-o anumită direcție. /<fr. engager

angajà v. 1. a tocmi: a angaja un profesor.; 2. a-și da cuvântul, a făgădui; 3. a lua obligațiunea sau rezoluțiunea: s’a angajat să plece (= fr. engager).

*angajéz v. tr. (fr. engager, d. gage, amanet, gaj). Oblig, leg: un jurămînt ne angajează. Tocmesc, învoĭesc: a angaja un birjar cu luna. Înrolez: a angaja voluntarĭ pentru expedițiune. Încep: a angaja o luptă. V. refl. A te angaja să facĭ ceva, a te angaja ca servitor, a te angaja ca voluntar, a te angaja în luptă.

angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări

angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări

angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări

angajare, pl. angajări

angaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. angajez, 3 angajează, 1 pl. angajăm; conj. prez. 1 sg. să angajez, 3 să angajeze; ger. angajând

angaja (a ~) vb., ind. prez. 3 angajează, 1 pl. angajăm; conj. prez. 3 să angajeze; ger. angajând

angaja vb., ind. prez. 1 sg. angajez, 3 sg. și pl. angajează, 1 pl. angajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. angajeze; ger. angajând

angaja (ind. prez. 3 sg. și pl. angajează, 1 pl. angajăm, ger. angajînd)

angajez, -jează 3, -jam 1 imp., -jare inf. s.

ANGAJARE s. 1. încadrare, numire, primire. (~ lui s-a făcut pe loc.) 2. intrare, încadrare. (După ~ lui în serviciu.)

ANGAJARE s. 1. încadrare, numire, primire. (~ lui s-a făcut pe loc.) 2. intrare, încadrare. (~ lui în serviciu.)

Angajare ≠ concediere, destituire, eliberare, licențiere

ANGAJA vb. 1. a băga, a încadra, a lua, a numi, a primi, (înv. și pop.) a năimi. (Îl ~ într-un serviciu.) 2. a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, a se vârî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat.) 3. a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (Se ~ să facă următoarele...)

ANGAJA vb. 1. a băga, a încadra, a lua, a numi, a primi, (înv. și pop.) a năimi. (Îl ~ într-un serviciu.) 2. a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, a se vîrî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ paznic, mecanic.) 3. a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (Se ~ să facă următoarele...)

A (se) angaja ≠ a (se) concedia, a destitui, a (se) elibera, a licenția

angaja (angajez, angajat), vb. – 1. A obliga, a lua un angajament. – 2. A lua pe cineva în slujbă. – 3. A introduce. – 4. A pune în joc, a risca. Fr. engager. – Der. angajament, s. n. (obligație, contract), din fr. engagement.

ANGAJARE evoluție periculoasă a unei aeronave ce produce un dezechilibru aerodinamic rezultat al zborului la un unghi de incidență mare care depășește unghiul de portanță maximă, ducând la pierderea controlului până la prăbușirea aeronavei.