ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade.

anfiládă sf [At: DEX² / Pl: ~de / E: fr enfilade] 1 Șir de clădiri (de portice sau de colonade) care se succed în linie dreaptă. 2 (Îe) Tragere de ~ Tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.

ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade.

ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. (Arhit.) Șir de clădiri ale căror fațade se văd alături în linie dreaptă, pe distanțe mari, sau șir de portice ori colonade ce se succed în linie dreaptă. ◊ (Mil., în expr.) Tragere de anfiladă = tragere care are țintele înșirate în lungul unei direcții perpendiculare sau oblice față de front.

ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. – Fr. enfilade.

ANFILÁDĂ s.f. Șir, serie de lucruri (clădiri, portice, colonade etc.) așezate în linie unele după altele. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. [< fr. enfilade].

ANFILÁDĂ s. f. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel. ♦ (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. (< fr. enfilade)

ANFILÁDĂ ~e f. Șir de clădiri, de coloane, așezate în linie dreaptă, formând un ansamblu arhitectural. /<fr. enfilade

anfiladă s. f., g.-d. art. anfiladei; pl. anfilade

anfiládă s. f., g.-d. art. anfiládei; pl. anfiláde