2 intrări

6 definiții

anerisít1 sf [At: (a. 1803) FURNICĂ, I. C. II, 234 / Pl: -uri / E: anerisi] (Jur; înv) 1 Desființare. 2 Retragere. 3 Anulare.

anerisít2, a [At: (a. 1815) URICARIUL II, 21/10 / Pl: -iți, -e / E: anerisi] (Jur; înv) 1 Desființat2. 2 Retras. 3 Anulat.

anerisí vtr [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 338/7 / Pzi: -sesc / E: ngr ὰναιρῶ] (Jur; înv) 1-2 A (se) desființa. 3-4 A (se) retrage. 5-6 A (se) anula.

anerisí (anerisésc, anerisít), vb. – (Înv.) A anula, a revoca, a contramanda. Ngr. ἀναιρῶ „a anula, a distruge”, aorist ἀναίρησα (Cihac, II, 634; Gáldi 147). Sec. XVIII.

anerisí, anerisésc, vb. IV (înv.) a anula, a desființa


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ANERISÍT, -Ă, anerisiți, -te, adj. v. ANERISI. – [DER]

Intrare: anerisit
anerisit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anerisit anerisitul anerisi anerisita
plural anerisiți anerisiții anerisite anerisitele
genitiv-dativ singular anerisit anerisitului anerisite anerisitei
plural anerisiți anerisiților anerisite anerisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: anerisi
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anerisi anerisire anerisit anerisind singular plural
anerisește anerisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anerisesc (să) anerisesc aneriseam anerisii anerisisem
a II-a (tu) anerisești (să) anerisești aneriseai anerisiși anerisiseși
a III-a (el, ea) anerisește (să) anerisească anerisea anerisi anerisise
plural I (noi) anerisim (să) anerisim aneriseam anerisirăm anerisiserăm, anerisisem*
a II-a (voi) anerisiți (să) anerisiți aneriseați anerisirăți anerisiserăți, anerisiseți*
a III-a (ei, ele) anerisesc (să) anerisească aneriseau anerisi anerisiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)