3 definiții pentru anerisi

anerisí vtr [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 338/7 / Pzi: -sesc / E: ngr ὰναιρῶ] (Jur; înv) 1-2 A (se) desființa. 3-4 A (se) retrage. 5-6 A (se) anula.

anerisí (anerisésc, anerisít), vb. – (Înv.) A anula, a revoca, a contramanda. Ngr. ἀναιρῶ „a anula, a distruge”, aorist ἀναίρησα (Cihac, II, 634; Gáldi 147). Sec. XVIII.

anerisí, anerisésc, vb. IV (înv.) a anula, a desființa

Intrare: anerisi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anerisi anerisire anerisit anerisind singular plural
anerisește anerisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anerisesc (să) anerisesc aneriseam anerisii anerisisem
a II-a (tu) anerisești (să) anerisești aneriseai anerisiși anerisiseși
a III-a (el, ea) anerisește (să) anerisească anerisea anerisi anerisise
plural I (noi) anerisim (să) anerisim aneriseam anerisirăm anerisiserăm, anerisisem*
a II-a (voi) anerisiți (să) anerisiți aneriseați anerisirăți anerisiserăți, anerisiseți*
a III-a (ei, ele) anerisesc (să) anerisească aneriseau anerisi anerisiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)