opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANEMIERE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia.

ANEMIERE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia.

anemiere sf [At: DA ms / V: (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: anemia] Slăbire din cauza anemiei.

ANEMIERE s. f. Faptul de a (s e) anemia; slăbire a organismului cauzată de anemie. – Pronunțat: -mi-e-.

ANEMIERE s. f. Faptul de a (se) anemia. [Pr.: -mi-e-]

ANEMIERE s.f. Acțiunea de a (se) anemia. [Pron. -mi-e-. / < anemia].

ANEMIA, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s’)anémier.

ANEMIA, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s’)anémier.

anemia [At: DA / Pzi: ~iez / E: fr (s’)anémier] 1-2 vtr (A aduce sau) a ajunge într-o stare de slăbiciune, prin anemie. 3-4 vtr (Fig) (A face sau) a ajunge fără putere.

anemiare sf vz anemiere

*ANEMIA (-miez) I. vb. fr. 🩺 A pricinui anemie. II. vb. refl. A deveni anemic.

ANEMIA, anemiez, vb. I. Refl. A ajunge în stare de slăbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. S-a anemiat din cauza bolii. ◊ Tranz. Hrana proastă anemiază organismul. - Pronunțat: -mi-a.

ANEMIA, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Fr. (s’)anémier.

ANEMIA vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p. i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].

ANEMIA vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s’/anémier)

A SE ANEMIA mă ~ez intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier

A ANEMIA ~ez tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier

*anemiéz v. tr. (d. anemie; fr. anémier). Med. Fac anemic. V. refl. Devin anemic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anemiere (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. anemierii; pl. anemieri

anemiere (-mi-e-) s. f., g.-d. art. anemierii; pl. anemieri

anemiere s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. anemierii; pl. anemieri

anemia (a ~) (desp. -mi-a) vb., ind. prez. 1 sg. anemiez (desp. -mi-ez), 3 anemiază, 1 pl. anemiem; conj. prez. 1 sg. să anemiez, 3 să anemieze; ger. anemiind (desp. -mi-ind)

anemia (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiază, 1 pl. anemiem (-mi-em); conj. prez. 3 să anemieze; ger. anemiind (-mi-ind)

anemia vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiază, 1 pl. anemiem (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. anemieze; ger. anemiind (sil. -mi-ind)

anemia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. anemiază, 1 pl. anemiem, ger. anemiind)

Intrare: anemiere
  • silabație: -mi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anemiere
  • anemierea
plural
  • anemieri
  • anemierile
genitiv-dativ singular
  • anemieri
  • anemierii
plural
  • anemieri
  • anemierilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anemiare
  • anemiarea
plural
  • anemieri
  • anemierile
genitiv-dativ singular
  • anemieri
  • anemierii
plural
  • anemieri
  • anemierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: anemia
  • silabație: -mi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anemia
  • anemiere
  • anemiat
  • anemiatu‑
  • anemiind
  • anemiindu‑
 singular plural
  • anemiază
  • anemiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anemiez
 (să)
  • anemiez
  • anemiam
  • anemiai
  • anemiasem
a II-a (tu)
  • anemiezi
 (să)
  • anemiezi
  • anemiai
  • anemiași
  • anemiaseși
a III-a (el, ea)
  • anemiază
 (să)
  • anemieze
  • anemia
  • anemie
  • anemiase
plural I (noi)
  • anemiem
 (să)
  • anemiem
  • anemiam
  • anemiarăm
  • anemiaserăm
  • anemiasem
a II-a (voi)
  • anemiați
 (să)
  • anemiați
  • anemiați
  • anemiarăți
  • anemiaserăți
  • anemiaseți
a III-a (ei, ele)
  • anemiază
 (să)
  • anemieze
  • anemiau
  • anemiară
  • anemiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anemiere, anemierisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) anemia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi anemia DEX '09 DEX '98 DN

anemia, anemiezverb

  • 1. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote S-a anemiat din cauza bolii. Hrana proastă anemiază organismul. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.