2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anemiát, ~ă smf a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 206 / Pl: ~ați, -e / E: anemia] 1-2 (Om) care este slăbit de anemie (1). 3-4 (Fig) (Om) care este fară putere.

ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.

ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.

ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Care prezintă caracteristicile unei persoane anemice; slăbit din cauza anemiei. V. anemic. – Pronunțat: -mi-at.

ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.

ANEMIÁT, -Ă adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [< anemia].

anemiá [At: DA / Pzi: -iéz / E: fr (s')anémier] 1-2 vtr (A aduce sau) a ajunge într-o stare de slăbiciune, prin anemie. 3-4 vtr (Fig) (A face sau) a ajunge fară putere.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. A ajunge în stare de slăbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. S-a anemiat din cauza bolii.Tranz. Hrana proastă anemiază organismul. - Pronunțat: -mi-a.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Fr. (s')anémier.

anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)

anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. anemiéze; ger. anemiínd (sil. -mi-ind)

ANEMIÁ vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].

ANEMIÁ vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s'/anémier)

A SE ANEMIÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /<fr. [s']anémier

A ANEMIÁ ~éz tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mi-a] /<fr. [s']anémier

*anemiéz v. tr. (d. anemie; fr. anémier). Med. Fac anemic. V. refl. Devin anemic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

A. phyllitidis (L.) Sw. Specie cu frunze fertile, lungi de cca 10 cm, cu un pețiol lung de 18-20 cm, cele sterile lungi de 28 cm, late de 15 cm, simplu-penate. Segmentele sînt așezate în 4-8 perechi.

A. tomentosa Sw. Specie cu frunze sterile, lungi pînă la 32 cm și late pînă la 15 cm, lung-pețiolate, dublu sau tripenate, cele fertile lungi de cca 13 cm. Segmentele sînt oblong-ovate, puțin pieloase. întreaga plantă este roșiatică, bogat-pubescentă.

Intrare: anemiat
anemiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anemiat anemiatul anemia anemiata
plural anemiați anemiații anemiate anemiatele
genitiv-dativ singular anemiat anemiatului anemiate anemiatei
plural anemiați anemiaților anemiate anemiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: anemia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anemia anemiere anemiat anemiind singular plural
anemia anemiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anemiez (să) anemiez anemiam anemiai anemiasem
a II-a (tu) anemiezi (să) anemiezi anemiai anemiași anemiaseși
a III-a (el, ea) anemia (să) anemieze anemia anemie anemiase
plural I (noi) anemiem (să) anemiem anemiam anemiarăm anemiaserăm, anemiasem*
a II-a (voi) anemiați (să) anemiați anemiați anemiarăți anemiaserăți, anemiaseți*
a III-a (ei, ele) anemia (să) anemieze anemiau anemia anemiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)