Andrei Șaguna (1809-1873), mitropolit al românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria (din 1864), n. la Miskolc, Ungaria, de origine macedoromân. Studii de filozofie și drept la Pesta și de teologie ortodoxă la Vârșeț. A fost tuns în monahism în 1833, arhimandrit și egumen al m-rilor Hopono (1842) și Covil (1845), ambele sârbești vicar al episcopiei Sibiului (1846-1848), episcop (1848-1864) și mitropolit (1864-1873) prin reînființarea Mitropoliei Sibiului. A organizat biserica prin Statutul organic (1868), a reeditat cărțile de cult și a înființat Institul teologic-pedagogic din Sibiu și revista „Telegraful român” (1853), fiind primul președinte al „Astrei” (1861). A condus împreună cu episcopul unit Ioan Lumeni marea adunare populară de la Blaj din 1848, fiind ales în fruntea delegației care a prezentat Curții din Viena hotârârile și doleanțele românilor. Membru de onoare al Academiei Române (7 sept. 1871). Este înmormântat lângă bis. din Rășinari.