andamento (cuv. it., „mers, direcție”) 1. Subiect* amplu de fugă*, împărțit în două secțiuni distincte printr-o cezură* (J.S. Bach, Fuga în la minor, BWV 543 și Fuga cromatică în re minor, BWV 903; Händel, Fuga din Bels Bazzar; Begin with Pray’r, and End with Praise). Termenul a. este folosit pentru a deosebi acest tip de subiect de soggetto, prin care se înțelegea, în sec. 18, o temă* arhaică provenind stilistic din ricercar*. 2. Teoreticienii germ. folosesc termenul a. ca sin. pentru interludiu (3) de fugă. 3. Episod în maniera de trio (II, 1) a uverturilor* fr.; este la originea temei a doua din allegro-ul de sonată*.