11 definiții pentru ancorot
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANCOROT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto.
ancorot sn [At: BART, E. 231 / Pl: ~uri / E: nct] Ancoră (1) mică întrebuințată la ancorarea ambarcațiilor ușoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ANCOROT (pl. -oturi) sn. ⛵ Un fel de ancoră mică întrebuințată mai adesea Ia afurcare [it.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ANCOROT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare. – Din it. ancorotto.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANCOROT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANCOROT s.n. Ancoră mică, folosită de ambarcațiile ușoare. [< it. ancorotto].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANCOROT s. n. ancoră mică. (< it. ancorotto)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*ancorót n., pl. urĭ și oate (it. ancorotto). Mar. Ancoră mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ancorot s. n., pl. ancorote
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ancorot s. n., pl. ancorote
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ancorot s. n., pl. ancorote
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ancorot, ancorotesubstantiv neutru
etimologie:
- ancorotto DEX '09 DEX '98 DN