3 definiții pentru ancombrant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANCOMBRANT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ANCOMBRANT, -Ă adj. 1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spațiu; incomodant. 2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog. (< fr. encombrant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ancombrant adj. m., pl. ancombranți; f. sg. ancombrantă, pl. ancombrante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ancombrant
ancombrant adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ancombrant, ancombrantăadjectiv
- 1. Care încurcă (trecerea). DN MDN '00sinonime: incomod incomodant neplăcut pisălog plicticos
etimologie:
- encombrant DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.