8 definiții pentru ancombrament
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANCOMBRAMENT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement.
ancombrament sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr encombrement] (Frm) Spațiu necesar pentru amplasarea, montarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANCOMBRAMENT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANCOMBRAMENT s.n. (franțuzism) Îngrămădire care împiedică trecerea. ♦ (Tehn.) Spațiul ocupat de un obiect din punctul de vedere al gabaritului. [< fr. encombrement].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANCOMBRAMENT s. n. 1. (rar) afluență de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală. 2. (tehn.) spațiu ocupat de un obiect. (< fr. encombrement)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ancombrament s. n., pl. ancombramente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ancombrament s. n., pl. ancombramente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ancombrament s. n., pl. ancombramente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ancombrament, ancombramentesubstantiv neutru
- 1. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. DEX '09 DN
- 2. Îngrămădire care împiedică trecerea. DNsinonime: îmbulzeală
etimologie:
- encombrement DEX '09 DEX '98 DN