7 definiții pentru ancombrament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ancombramént sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr encombrement] (Frm) Spațiu necesar pentru amplasarea, montarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc.

ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement.

ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement.

ANCOMBRAMÉNT s.n. (franțuzism) Îngrămădire care împiedică trecerea. ♦ (Tehn.) Spațiul ocupat de un obiect din punctul de vedere al gabaritului. [< fr. encombrement].

ANCOMBRAMÉNT s. n. 1. (rar) afluență de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală. 2. (tehn.) spațiu ocupat de un obiect. (< fr. encombrement)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancombramént s. n., pl. ancombraménte

ancombramént s. n., pl. ancombraménte

Intrare: ancombrament
ancombrament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancombrament
  • ancombramentul
  • ancombramentu‑
plural
  • ancombramente
  • ancombramentele
genitiv-dativ singular
  • ancombrament
  • ancombramentului
plural
  • ancombramente
  • ancombramentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ancombrament

  • 1. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. franțuzism Îngrămădire care împiedică trecerea.
    surse: DN sinonime: îmbulzeală

etimologie: