7 definiții pentru ancombrament

ancombramént sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr encombrement] (Frm) Spațiu necesar pentru amplasarea, montarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc.

ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement.

ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement.

ancombramént s. n., pl. ancombraménte

ancombramént s. n., pl. ancombraménte

ANCOMBRAMÉNT s.n. (franțuzism) Îngrămădire care împiedică trecerea. ♦ (Tehn.) Spațiul ocupat de un obiect din punctul de vedere al gabaritului. [< fr. encombrement].

ANCOMBRAMÉNT s. n. 1. (rar) afluență de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală. 2. (tehn.) spațiu ocupat de un obiect. (< fr. encombrement)

Intrare: ancombrament
ancombrament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ancombrament ancombramentul
plural ancombramente ancombramentele
genitiv-dativ singular ancombrament ancombramentului
plural ancombramente ancombramentelor
vocativ singular
plural