2 intrări

11 definiții

ancolát2, -ă a [At: MDA ms / Pl: -ați, -e / E: ancola] (Teh; rar) Încleiat2.

ancolát1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: ancola] (Teh; rar) Încleiere.

ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller.

ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.

ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză

ancolá vb., ind. prez. 3 ancoleáză

ancolá vt [At: DEX2 / Pzi: -léz / E: fr encoller] (Teh; rar) A încleia.

ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller].

ANCOLÁ vb. tr. a încleia. (< fr. encoller)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANCOLÁ vb. (TEHN.) a încleia.

Intrare: ancolat
ancolat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ancolat ancolatul ancola ancolata
plural ancolați ancolații ancolate ancolatele
genitiv-dativ singular ancolat ancolatului ancolate ancolatei
plural ancolați ancolaților ancolate ancolatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ancola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ancola ancolare ancolat ancolând singular plural
ancolea ancolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ancolez (să) ancolez ancolam ancolai ancolasem
a II-a (tu) ancolezi (să) ancolezi ancolai ancolași ancolaseși
a III-a (el, ea) ancolea (să) ancoleze ancola ancolă ancolase
plural I (noi) ancolăm (să) ancolăm ancolam ancolarăm ancolaserăm, ancolasem*
a II-a (voi) ancolați (să) ancolați ancolați ancolarăți ancolaserăți, ancolaseți*
a III-a (ei, ele) ancolea (să) ancoleze ancolau ancola ancolaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)