2 intrări

13 definiții

anclanșát2, -ă a [At: DEX2 / Pl: -ați, -e / E: anclanșa] (Teh) 1 (D. mecanisme) Angrenat în vederea declanșării. 2 (D. piese) Căreia i s-a transmis o mișcare. 3 (D. circuite electrice) Închis într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic.

anclanșát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: anclanșa] (Teh; rar) 1-3 Anclanșare (1-3).

ANCLANȘÁT, -Ă, anclanșați, -te, adj. (Despre mecanisme) Angrenat în vederea declanșării. – V. anclanșa.

ANCLANȘÁT, -Ă, anclanșați, -te, adj. (Despre mecanisme) Angrenat în vederea declanșării. – V. anclanșa.

anclanșá vt [At: DEX2 / Pzi: -șéz / E: fr enclencher] (Teh) 1 A angrena un mecanism în vederea declanșării. 2 A transmite o mișcare unei piese. 3 A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic.

ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher.

ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher.

anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd

anclanșá vb., ind. prez. 1 sg. anclanșéz, 3 sg. și pl. anclanșeáză

A anclanșa ≠ a declanșa

ANCLANȘÁ vb. I. tr. A închide un circuit electric cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. [< fr. enclencher].

ANCLANȘÁ vb. tr. a angrena un mecanism în vederea declanșării. (< fr. enclencher)

A ANCLANȘÁ ~éz tranz. (un circuit electric) A închide cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. /<fr. enclencher

Intrare: anclanșat
anclanșat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anclanșat anclanșatul anclanșa anclanșata
plural anclanșați anclanșații anclanșate anclanșatele
genitiv-dativ singular anclanșat anclanșatului anclanșate anclanșatei
plural anclanșați anclanșaților anclanșate anclanșatelor
vocativ singular
plural
Intrare: anclanșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anclanșa anclanșare anclanșat anclanșând singular plural
anclanșea anclanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anclanșez (să) anclanșez anclanșam anclanșai anclanșasem
a II-a (tu) anclanșezi (să) anclanșezi anclanșai anclanșași anclanșaseși
a III-a (el, ea) anclanșea (să) anclanșeze anclanșa anclanșă anclanșase
plural I (noi) anclanșăm (să) anclanșăm anclanșam anclanșarăm anclanșaserăm, anclanșasem*
a II-a (voi) anclanșați (să) anclanșați anclanșați anclanșarăți anclanșaserăți, anclanșaseți*
a III-a (ei, ele) anclanșea (să) anclanșeze anclanșau anclanșa anclanșaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)