2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANCLANȘÁRE, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa.

anclanșare sf [At: DEX2 / Pl: ări / E: anclanșa] (Teh) 1 Angrenare a unui mecanism în vederea declanșării Si: (rar) anclanșat1 (1). 2 Transmitere a unei mișcări unei piese Si: (rar) anclanșat1 (2). 3 Închidere a unui circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic Si: (rar) anclanșat1 (3).

ANCLANȘÁRE, anclanșări, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa.

ANCLANȘÁRE s.f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. [< anclanșa].

ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher.

ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher.

anclanșa vt [At: DEX2 / Pzi: ~șéz / E: fr enclencher] (Teh) 1 A angrena un mecanism în vederea declanșării. 2 A transmite o mișcare unei piese. 3 A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic.

ANCLANȘÁ vb. I. tr. A închide un circuit electric cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. [< fr. enclencher].

ANCLANȘÁ vb. tr. a angrena un mecanism în vederea declanșării. (< fr. enclencher)

A ANCLANȘÁ ~éz tranz. (un circuit electric) A închide cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. /<fr. enclencher


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșắrii

anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșării; pl. anclanșări

anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd

anclanșá vb., ind. prez. 1 sg. anclanșéz, 3 sg. și pl. anclanșeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Anclanșare ≠ declanșare

A anclanșa ≠ a declanșa

Intrare: anclanșare
anclanșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anclanșare
  • anclanșarea
plural
  • anclanșări
  • anclanșările
genitiv-dativ singular
  • anclanșări
  • anclanșării
plural
  • anclanșări
  • anclanșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anclanșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anclanșa
  • anclanșare
  • anclanșat
  • anclanșatu‑
  • anclanșând
  • anclanșându‑
singular plural
  • anclanșea
  • anclanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anclanșez
(să)
  • anclanșez
  • anclanșam
  • anclanșai
  • anclanșasem
a II-a (tu)
  • anclanșezi
(să)
  • anclanșezi
  • anclanșai
  • anclanșași
  • anclanșaseși
a III-a (el, ea)
  • anclanșea
(să)
  • anclanșeze
  • anclanșa
  • anclanșă
  • anclanșase
plural I (noi)
  • anclanșăm
(să)
  • anclanșăm
  • anclanșam
  • anclanșarăm
  • anclanșaserăm
  • anclanșasem
a II-a (voi)
  • anclanșați
(să)
  • anclanșați
  • anclanșați
  • anclanșarăți
  • anclanșaserăți
  • anclanșaseți
a III-a (ei, ele)
  • anclanșea
(să)
  • anclanșeze
  • anclanșau
  • anclanșa
  • anclanșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anclanșare

  • 1. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN antonime: declanșare

etimologie:

  • vezi anclanșa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

anclanșa

  • 1. tehnică A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 antonime: declanșa
    • 1.1. A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: