2 intrări

16 definiții

anclanșáre sf [At: DEX2 / Pl: ~șări / E: anclanșa] (Teh) 1 Angrenare a unui mecanism în vederea declanșării Si: (rar) anclanșat1 (1). 2 Transmitere a unei mișcări unei piese Si: (rar) anclanșat1 (2). 3 Închidere a unui circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic Si: (rar) anclanșat1 (3).

ANCLANȘÁRE, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa.

ANCLANȘÁRE, anclanșări, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa.

anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșắrii

anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșării; pl. anclanșări

Anclanșare ≠ declanșare

ANCLANȘÁRE s.f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. [< anclanșa].

anclanșá vt [At: DEX2 / Pzi: -șéz / E: fr enclencher] (Teh) 1 A angrena un mecanism în vederea declanșării. 2 A transmite o mișcare unei piese. 3 A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic.

ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher.

ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher.

anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd

anclanșá vb., ind. prez. 1 sg. anclanșéz, 3 sg. și pl. anclanșeáză

A anclanșa ≠ a declanșa

ANCLANȘÁ vb. I. tr. A închide un circuit electric cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. [< fr. enclencher].

ANCLANȘÁ vb. tr. a angrena un mecanism în vederea declanșării. (< fr. enclencher)

A ANCLANȘÁ ~éz tranz. (un circuit electric) A închide cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. /<fr. enclencher

Intrare: anclanșare
anclanșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anclanșare anclanșarea
plural anclanșări anclanșările
genitiv-dativ singular anclanșări anclanșării
plural anclanșări anclanșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anclanșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anclanșa anclanșare anclanșat anclanșând singular plural
anclanșea anclanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anclanșez (să) anclanșez anclanșam anclanșai anclanșasem
a II-a (tu) anclanșezi (să) anclanșezi anclanșai anclanșași anclanșaseși
a III-a (el, ea) anclanșea (să) anclanșeze anclanșa anclanșă anclanșase
plural I (noi) anclanșăm (să) anclanșăm anclanșam anclanșarăm anclanșaserăm, anclanșasem*
a II-a (voi) anclanșați (să) anclanșați anclanșați anclanșarăți anclanșaserăți, anclanșaseți*
a III-a (ei, ele) anclanșea (să) anclanșeze anclanșau anclanșa anclanșaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)