anchír sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr alkyr] (Buc; înv) Dormitor.

anchiráș n., pl. e (germ. einkehrhaus). Buc. Odăiță maĭ îngrijită p. călătorĭ saŭ p. musafirĭ (într’un han saŭ într’o casă particulară). – Și anchir, pl. e (rut. alkír, vankír).