10 definiții pentru ancestral

ancestrál, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. III, 110 / Pl: ~i, ~e / E: fr ancestral] 1 Strămoșesc. 2 Transmis prin ereditate, prin atavism Si: atavic.

ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral.

ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Strămoșesc. – Din fr. ancestral.

ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Transmis prin ereditate; strămoșesc. Burghezia, cum a arătat Lenin... vede în firea țăranului sădită dorința de pămînt... ca o pornire ancestrală, ca «un glas al pămîntului». V. ROM. noiembrie 1953, 292. Orice act al vieții noastre psihice e determinat de mediul ancestral și social. GHEREA, ST. CR. III 110.

ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Transmis prin ereditate. – Fr. ancestral.

ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále

ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. sg. ancestrálă, pl. ancestrále

ANCESTRÁL, -Ă adj. Transmis prin ereditate; moștenit; strămoșesc. [< fr. ancestral].

ANCESTRÁL, -Ă adj. ereditar, de la strămoși; străvechi. (< fr. ancestral)

ANCESTRÁL ~ă (~i, ~e) Care provine din timpuri străvechi; strămoșesc. [Sil. -ces-tral] /<fr. ancestral

Intrare: ancestral
ancestral adjectiv
  • silabație: -ces-tral
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancestral
  • ancestralul
  • ancestralu‑
  • ancestra
  • ancestrala
plural
  • ancestrali
  • ancestralii
  • ancestrale
  • ancestralele
genitiv-dativ singular
  • ancestral
  • ancestralului
  • ancestrale
  • ancestralei
plural
  • ancestrali
  • ancestralilor
  • ancestrale
  • ancestralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)