25 de definiții pentru anatemă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANATEMĂ, anateme, s. f. Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie. – Din ngr. anáthema.

anatemă sf [At: (sec. XVI), CUV. D. BĂTR. II, 147 / V: ~afema, ~aftema, ~aftima, ~ma, ~tima / V: (înv) ~the~ / A și: ~te / Pl: ~me / E: gr ανάθεμα] 1 (Adesea construit eliptic de predicat, cu dativul) Afurisenie prin care biserica excomunica pe cineva. 2 (Rar; întărit și prin alte cuvinte de blestem) Afurisenie. 3 (Îe) A arunca (sau a rosti) ~ împotriva (sau asupra) cuiva, a lovi cu ~ pe cineva A afurisi. corectat(ă)

ANATE (pl. -eme) sf. Afurisanie; de obiceiu în jurăminte, blesteme: să fie anatema; să fie dat anatemei [ngr. άνάθεμα].

ANATEMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [Acc. și: anatemă] – Din ngr. anáthema.

ANATEMĂ, anateme, s. f. (De obicei în legătură cu verbele «a rosti», «a pronunța», «a arunca» etc.) Osîndire totală, necondiționată și irevocabilă a cuiva de către biserică, folosită ca mijloc de teroare sau subjugare. V. afurisenie. – Accentuat și: anatemă.

ANATEMĂ, anateme, s. f. Osîndire, ostracizare a cuiva de către biserică. [Acc. și: anatemă] – Ngr. anatema.

ANATE s. f. excludere a cuiva din sânul bisericii. (< fr. anathème, lat., gr. anathema)

ANATEMĂ ~e f. bis. Pedeapsă dată cuiva de către biserică; excludere din sânul bisericii; afurisenie. [G.-D. anatemei; Acc. și anatemă] /<ngr. anathéma

anatemă f. 1. despărțirea, depărtarea pentru totdeauna din ceata credincioșilor; 2. blestem sau jurământ: să fi anatemă, afurisit, blestemat! [Gr. ANÁTHEMA, obiect expus ca prinos zeilor păgâni, deci ceva închinat diavolului și care trebuie separat de credincioși].

*anatémă f., pl. e (vgr. și ngr. anáthema, cu e scurt, „prinos, afurisenie”, confundat cu anathéma, cu e lung, „prinos, podoabă”; lat. anáthema și -éma; it. anátema și -éma. V. apotemă, natimă și temă). Afurisenie, excomunicare, blestem solemn din partea bisericiĭ. – Vechĭ (după vsl.), pl. ĭ (ca patimĭ), anátimă, anátemă și anáftimă. A fi anatĭma, a fi afurisit, blestemat, excomunicat.

ANAFTEMĂ, ANAFTlMĂ = ANATEMĂ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anate s. f., g.-d. art. anatemei; pl. anateme

anate s. f., g.-d. art. anatemei; pl. anateme

anatemă / anate s.f., g.-d. art. anatemei / anatemei; pl. anateme / anateme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANATE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, blestem, excomunicare, (înv.) proclețenie, procleție. (A arunca ~ asupra cuiva.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

anatemă, s. f. – Excludere, ostracizare a cuiva de către biserică. – Var. ana(f)tima, ana(f)tema.Mr. anatima, megl. natima. Ngr. ἀνάθημα (Murnu 4). Formele cu f. arată proveniența din sl. anathema, anafema.Der. anatem(at)isi, anatem(at)iza, vb. (a arunca anatema, a afurisi).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

anatemă, anateme s. f. 1. Dar pe care grecii îl aduceau zeilor și îl puneau pe altarul sacrificiilor. ♦ (La evrei) Jertfa adusă pe altar, care, fiind încărcată cu păcatele și blestemele oamenilor, era destinată nimicirii, pentru a potoli mânia lui Iahve. 2. (Bis.) Act de extremă severitate folosit în vechime de autoritatea bisericească împotriva ereticilor, prin excluderea lor din comunitate și prin condamnarea ca atare a învățăturii lor greșite. [Acc. și: anatemă] – Din gr. anathema.

Intrare: anatemă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anate
  • anatema
plural
  • anateme
  • anatemele
genitiv-dativ singular
  • anateme
  • anatemei
plural
  • anateme
  • anatemelor
vocativ singular
plural
anafema
invariabil (I1)
  • anafema
anaftemă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
anaftimă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
anathemă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
anatima
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
anatimă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anate, anatemesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.