Definiția cu ID-ul 892966:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANATEMĂ, anateme, s. f. (De obicei în legătură cu verbele «a rosti», «a pronunța», «a arunca» etc.) Osîndire totală, necondiționată și irevocabilă a cuiva de către biserică, folosită ca mijloc de teroare sau subjugare. V. afurisenie. – Accentuat și: anatemă.