anatemă sf [At: (sec. XVI), CUV. D. BĂTR. II, 147 / V: ~afema, ~aftema, ~aftima, ~ma, ~tima / V: (înv) ~the~ / A și: ~temă / Pl: ~me / E: gr ανάθεμα] 1 (Adesea construit eliptic de predicat, cu dativul) Afurisenie prin care biserica excomunica pe cineva. 2 (Rar; întărit și prin alte cuvinte de blestem) Afurisenie. 3 (Îe) A arunca (sau a rosti) ~ împotriva (sau asupra) cuiva, a lovi cu ~ pe cineva A afurisi. corectat(ă)