anarghirie sf [At: CARAGEA, L. 90 / Pl: ~ii / E: ngr ὰναργυρία] (Jur; înv; în epoca fanariotă) Recunoaștere de a fi dator față de cineva pentru o sumă de bani pe care nu ai primit-o sau din care nu ai primit decât o parte.

anarghiríe f. (ngr. anargiría. Sec. 19. Neprimirea uneĭ sume p. care s’a dat chitanță.