O definiție pentru anamit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anamít adj. m., pl. anamíți; f. sg. anamítă, pl. anamíte

Intrare: anamit
anamit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anamit
  • anamitul
  • anamitu‑
  • anami
  • anamita
plural
  • anamiți
  • anamiții
  • anamite
  • anamitele
genitiv-dativ singular
  • anamit
  • anamitului
  • anamite
  • anamitei
plural
  • anamiți
  • anamiților
  • anamite
  • anamitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)