analogic, ~ă a [At: DA / Pl: ~gici, -gice / E: fr analogique, lat analogicus, -a, -um] 1-2 întemeiat pe (o) analogie (2-3). 3 (Îs) Modificare ~ă Schimbarea unui alt element asemănător. 4 (Elt; d. valoarea semnelor) Care poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 5 (Elt; d. aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1).

*ANALOGIC adj. Care are însușirea analogiei, care se face prin analogie [fr.].

ANALOGIC, -Ă, analogici, -e, adj. întemeiat pe analogie, făcut cu ajutorul analogiei. Raționament analogic. ◊ Modificare analogică = schimbarea unui element din limbă sub influența altuia asemănător ca formă sau conținut.

ANALOGIC, -Ă, analogici, -e, adj. Întemeiat pe analogie. – Fr. analogique (lat. lit. analogicus).

ANALOGIC, -Ă adj. Bazat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. [Cf. fr. analogique, lat. analogicus].

ANALOGIC, -Ă adj. 1. bazat pe analogie, prin analogie. 2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă de timp. 3. (despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) care măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (2). (< fr. analogique, lat. analogicus)

ANALOGIC ~că (~ci, ~ce) Care are la bază o analogie. /<lat. analogicus, fr. analogique

analogic a. conform analogiei.

*analógic, -ă adj. (vgr. analogikós, proporțional. V. logic). Bazat pe analogie: raționament analogic. Adv. Pin analogie.

analogic adj. m., pl. analogici; f. analogică, pl. analogice

analogic adj. m., pl. analogici; f. analogică, pl. analogice

analogic adj. → logic

ANALOGIC, -Ă adj. (cf. fr. analogique, lat. analogicus): în sintagma modificare analogică (v.).