ANAGRAMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvînt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obține un alt cuvînt sau o altă frază; cuvînt obținut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părți, prima dedicată cuvîntului de bază, iar a doua definind cuvîntul obținut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă].