ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme anaerobe; anoxibioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiose.

ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme anaerobe; anoxibioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiose.

ANAEROBIÓZĂ s. f. (În opoziție cu aerobioză) Formă de viață a unor microorganisme (de obicei bacterii) în absența oxigenului liber din aer, organismele luînd oxigenul necesar din alte surse.

ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme în absența oxigenului din aer. [Pr.: -bi-o-] – Ffr. anaérobiose.

anaerobióză (a-na-e-, -bi-o- / an-a-) s. f., g.-d. art. anaerobiózei

anaerobióză s. f. (sil. -na-e-ro-bio-; mf. an-), g.-d. art. anaerobiózei

anaerobióză sf [At: DEX² / P: -bi-o- / Pl: ~ze / E: fr anaerobiose] Formă de viață a unor microorganisme anaerobe Si: anoxibioză.

ANAEROBIÓZĂ s. (BIOL.) anoxibioză. (~ este forma de viață a organismelor anaerobe.)

ANAEROBIÓZĂ s.f. (Biol.) Formă de viață a vietăților anaerobe; anoxibioză. [< fr. anaérobiose].

ANAEROBIÓZĂ s. f. mod de viață al organismelor anaerobe; anoxibioză. (< fr. anaérobiose)

ANAEROBIÓZĂ f. Mod de viață al organismelor anaerobe. /<fr. anaérobiose

ANAEROBIÓZĂ s. (BIOL.) anoxibioză. (~ este forma de viață a organismelor anaerobe.)