2 definiții pentru anadrom
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANADROM, -Ă adj. 1. (bot.) orientat în sus, spre vârf. 2. (despre pești) care trăiește în mare, dar pentru reproducere urcă în apele dulci. (< fr. anadrome)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anadrom adj. m., pl. anadromi; f. sg. anadromă, pl. anadrome
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: anadrom
anadrom adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
anadrom, anadromăadjectiv
- 1. Orientat în sus, spre vârf. MDN '00
- 2. (Despre pești) Care trăiește în mare, dar pentru reproducere urcă în apele dulci. MDN '00
etimologie:
- anadrome MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.