O definiție pentru anacrotism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anacrotísm s. n.

Intrare: anacrotism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anacrotism
  • anacrotismul
  • anacrotismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • anacrotism
  • anacrotismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)