2 intrări

2 definiții

anacronizá vb., ind. prez. 3 sg. anacronizeáză

ANACRONIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni anacronic. (< engl. anacronize)

Intrare: anacroniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anacroniza anacronizare anacronizat anacronizând singular plural
anacronizea anacronizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anacronizez (să) anacronizez anacronizam anacronizai anacronizasem
a II-a (tu) anacronizezi (să) anacronizezi anacronizai anacronizași anacronizaseși
a III-a (el, ea) anacronizea (să) anacronizeze anacroniza anacroniză anacronizase
plural I (noi) anacronizăm (să) anacronizăm anacronizam anacronizarăm anacronizaserăm, anacronizasem*
a II-a (voi) anacronizați (să) anacronizați anacronizați anacronizarăți anacronizaserăți, anacronizaseți*
a III-a (ei, ele) anacronizea (să) anacronizeze anacronizau anacroniza anacronizaseră
Intrare: anacronizat
anacronizat participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anacronizat anacronizatul anacroniza anacronizata
plural anacronizați anacronizații anacronizate anacronizatele
genitiv-dativ singular anacronizat anacronizatului anacronizate anacronizatei
plural anacronizați anacronizaților anacronizate anacronizatelor
vocativ singular
plural
anacronizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anacronizare anacronizarea
plural anacronizări anacronizările
genitiv-dativ singular anacronizări anacronizării
plural anacronizări anacronizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)