O definiție pentru anacolutic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anacolútic adj. m., pl. anacolútici; f. sg. anacolútică, pl. anacolútice

Intrare: anacolutic
anacolutic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anacolutic
  • anacoluticul
  • anacoluticu‑
  • anacolutică
  • anacolutica
plural
  • anacolutici
  • anacoluticii
  • anacolutice
  • anacoluticele
genitiv-dativ singular
  • anacolutic
  • anacoluticului
  • anacolutice
  • anacoluticei
plural
  • anacolutici
  • anacoluticilor
  • anacolutice
  • anacoluticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)