opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANABAPTIST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.

ANABAPTIST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.

anabaptist, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: fr anabaptiste] 1-2 smf, a (Persoană) adeptă a anabatismului. 3 a Care aparține anabaptismului. 4 a Referitor la anabaptism.

*ANABAPTIST 1. sm. ⛪ Părtaș al sectei care și-a luat naștere în secolul al XVI-lea din mișcarea protestantă și care propovăduia că cineva trebue să se boteze din nou la vîrsta cînd își dă seamă de însemnătatea acestui act, botezul din copilărie fiind socotit neeficace. II. adj. De anabaptist: sectă, doctrină ~ă [fr. < gr.].

ANABAPTIST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al anabaptismului. – Fr. anabaptiste.

ANABAPTIST, -Ă adj. Referitor la anabaptism. // s.m. și f. Adept al anabaptismului. [< fr. anabaptiste].

ANABAPTIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al anabaptismului. (< fr. anabaptiste)

ANABAPTIST ~ști m. Adept al anabaptismului. /<fr. anabaptiste

*anabaptíst, -ă adj. și s. (vgr. anabaptistés, d. ana, ĭar, și baptizo, botez). Membru a uneĭ secte protestante din Germania (1523) care-ĭ boteza pe copiĭ cînd ajungeaŭ marĭ.

anabaptiști pl. sectă protestantă în Germania, care boteza din nou pe cei adulți (1523).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anabaptist adj. m., s. m., pl. anabaptiști; adj. f., s. f. anabaptistă, pl. anabaptiste

anabaptist adj. m., s. m., pl. anabaptiști; adj. f., s. f. anabaptistă, pl. anabaptiste

anabaptist s. m., adj. → baptist

Intrare: anabaptist (adj.)
anabaptist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anabaptist
  • anabaptistul
  • anabaptistu‑
  • anabaptistă
  • anabaptista
plural
  • anabaptiști
  • anabaptiștii
  • anabaptiste
  • anabaptistele
genitiv-dativ singular
  • anabaptist
  • anabaptistului
  • anabaptiste
  • anabaptistei
plural
  • anabaptiști
  • anabaptiștilor
  • anabaptiste
  • anabaptistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: anabaptist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anabaptist
  • anabaptistul
  • anabaptistu‑
plural
  • anabaptiști
  • anabaptiștii
genitiv-dativ singular
  • anabaptist
  • anabaptistului
plural
  • anabaptiști
  • anabaptiștilor
vocativ singular
  • anabaptistule
  • anabaptiste
plural
  • anabaptiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anabaptist, anabaptistăadjectiv

  • 1. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

anabaptist, anabaptiștisubstantiv masculin
anabaptistă, anabaptistesubstantiv feminin

  • 1. Adept al anabaptismului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.