2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amușinat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: amușina] (Pop; d. vânat) Care a fost adulmecat.

amușinat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: amușina] (Pop) Amușinare.

amușina vtr [At: REV. CRIT. IV, 336 / Pzi: amușin / E: nct] 1-2 (Pop) A adulmeca (vânatul).

AMUȘINA (-inez) vb. tr. și intr. Trans. A adulmeca: pisica amușină șoarecele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amușina (a ~) vb., ind. prez. 3 amușină, imperf. 3 pl. amușinau; conj. prez. 3 să amușine

amușina (a ~) vb., ind. prez. 3 amușină

amușina vb., ind. prez. 3 sg. amușină

Intrare: amușinat
amușinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amușinat
  • amușinatul
  • amușinatu‑
  • amușina
  • amușinata
plural
  • amușinați
  • amușinații
  • amușinate
  • amușinatele
genitiv-dativ singular
  • amușinat
  • amușinatului
  • amușinate
  • amușinatei
plural
  • amușinați
  • amușinaților
  • amușinate
  • amușinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: amușina
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amușina
  • amușinare
  • amușinat
  • amușinatu‑
  • amușinând
  • amușinându‑
singular plural
  • amușină
  • amușinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amușin
(să)
  • amușin
  • amușinam
  • amușinai
  • amușinasem
a II-a (tu)
  • amușini
(să)
  • amușini
  • amușinai
  • amușinași
  • amușinaseși
a III-a (el, ea)
  • amușină
(să)
  • amușine
  • amușina
  • amușină
  • amușinase
plural I (noi)
  • amușinăm
(să)
  • amușinăm
  • amușinam
  • amușinarăm
  • amușinaserăm
  • amușinasem
a II-a (voi)
  • amușinați
(să)
  • amușinați
  • amușinați
  • amușinarăți
  • amușinaserăți
  • amușinaseți
a III-a (ei, ele)
  • amușină
(să)
  • amușine
  • amușinau
  • amușina
  • amușinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)