2 intrări

6 definiții

amușinát2, a [At: MDA ms / Pl: ~ați, -e / E: amușina] (Pop; d. vânat) Care a fost adulmecat.

amușinát1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: amușina] (Pop) Amușinare.

amușina vtr [At: REV. CRIT. IV, 336 / Pzi: amușin / E: nct] 1-2 (Pop) A adulmeca (vânatul).

amușiná (a ~) vb., ind. prez. 3 amúșină

amușiná vb., ind. prez. 3 sg. amúșină


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

AMUȘINÁ, amúșin, vb. I. Tranz. și intranz. A adulmeca, a mușina, a mirosi (și fig.).

Intrare: amușina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amușina amușinare amușinat amușinând singular plural
amușină amușinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amușin (să) amușin amușinam amușinai amușinasem
a II-a (tu) amușini (să) amușini amușinai amușinași amușinaseși
a III-a (el, ea) amușină (să) amușine amușina amușină amușinase
plural I (noi) amușinăm (să) amușinăm amușinam amușinarăm amușinaserăm, amușinasem*
a II-a (voi) amușinați (să) amușinați amușinați amușinarăți amușinaserăți, amușinaseți*
a III-a (ei, ele) amușină (să) amușine amușinau amușina amușinaseră
Intrare: amușinat
amușinat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amușinat amușinatul amușina amușinata
plural amușinați amușinații amușinate amușinatele
genitiv-dativ singular amușinat amușinatului amușinate amușinatei
plural amușinați amușinaților amușinate amușinatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)