AMPRO(O)R Băn. Mold., AMPRUĂR Oaș. sbst. = ÎMPROOR: pînă la amproor isprăvi ce avu de lucrat (MAR.).

ampror, (proor), s.n. – 1. Înțărcatul mieilor, care avea loc primăvara, de îndată ce se încălzea vremea (Dăncuș 1986: 51). 2. Ajunul de Sf. Gheorghe (22 aprilie): „La Sf. Gheorghe... dacă-i iarbă să duc oile, ies la pășune; de nu-i omăt, la hotar. Le afumam cu tămâie. Atunci le dădeam de-ampror. Să duc oile la pășune, da’ mieii s-aleg di cătă ele și on copil mere cu mieii, on cioban cu oile. Vin și le mulg. Pă când le gată de muls, s-adună cu mieii. Aiasta-i de-amproru” (Memoria 2007: 2145; Săliștea de Sus). – Cf. proor (< ngr. próoros) (NDU).